M-am întâlnit la un eveniment la care am participat recent cu o clientă pe care nu o mai văzusem de ceva timp. Ne-am bucurat să ne revedem și ne-am retras într-un colțisor să mai povestim. Am vorbit despre ce a mai făcut, ce proiecte mai are, cum gestionează echipa nouă și alte lucruri care știam că o preocupă.
Tot vorbind, la un moment dat, o aud zicând: “Nimeni nu-și mai asumă responsabilitatea, în ziua de azi. Nu e vorba doar despre o generație sau alta, mi se pare că din ce în ce mai mulți se eschivează de la acest lucru”. Perplexă, o întreb: “Cum adică? Cine nu-și asumă responsabilitatea?” Ea mă privește și, mirată, îmi spune: “Păi, tu nu te întâlnești zilnic cu situații în care oamenii nu sunt responsabili? Eu trăiesc această realitate de ceva timp și, sincer, am ajuns în punctul în care mă gândesc cum să fac să verific acest aspect la recrutare sau apoi să îi ajut pe candidați să învețe cum să își asume responsabilitatea pentru ceea ce fac… Nu ți se pare grav?” Nu am știut ce să-i răspund pe moment. Evident că știu și eu cazuri de oameni, clienți, cunoștințe care au momente în care nu sunt responsabili sau își declină responsabilitatea pentru diverse motive, de la chestiuni mărunte, până la lucruri mai serioase, dar mi-ar fi greu să spun că nimeni nu mai este responsabil în ziua de azi. Era clar că experiența ei era puternic negativă de vreme ce ajunsese la o generalizare de acest gen.
Un articol de Laura Solomonescu, Business Development Manager, Interact