Cand eram mica m-a atras foarte mult afirmatia lui Camus: “Je me révolte, donc je suis.” Probabil ca se potrivea unei parti din mine, care isi dorea sa schimbe multe pe vremea aceea.
Acum, cred ca e bine ca aceasta sa fie o stare mentala a noastra, o preocupare, de fapt, de a pune sub semn de intrebare starea curenta. Mai mult decat oricand cred ca e important sa avem aceasta atitudine.
Doar preocuparea noastra mentala de a fi in pas cu vremurile, pentru a face fata incertitudinii, ar avea sansa de a ne salva.
Ma gandesc cum se aplica asta in training, domeniul in care firma mea activeaza. Printre principiile invatarii la adulti, se afla o regula de baza: aceea de a le spune cursantilor care este agenda, despre ce veti vorbi, ca sa stie la ce sa se astepte. Recent, am dat startul unui workshop, fara sa-i prezint agenda. Am anuntat doar scopul final si am prevenit participantii ca succesul acelui workshop va depinde de fiecare in parte. A doua zi, am avut cateva voci care s-au plans de lipsa agendei. Fair enough, as fi zis in 2009. Astazi, nu. Daca nu esti suficient de deschis si tolerant sa faci fata “incertitudinii” dintr-un workshop (generata de lipsa agendei), cum vei supravietui urmatorilor ani? Pentru ca un lucru este sigur: totul in jur devine din ce in ce mai nesigur, mai impalpabil.
Devine greu sa faci planuri de business si sa le urmezi “á la lettere”. E absolut necesar sa ai flexibilitate mentala, preocuparea mentala de a pune sub semn de intrebare situatia curenta in mod frecvent.
Poate, Camus a vrut sa dea alte conotatii frazei lui, dar… . Á bon entendeur, salut.
AIDA – dec. 2011 – ian. 2012