Să ne imaginăm că suntem prinşi într-o încăpere magică, doar cu două ieşiri. Prima este printr-o uşă care duce către o cameră cu pereţii şi tavanul de sticlă, care funcţionează ca o lentilă uriaşă – soarele incendiar de afară şi pereţii de sticlă ar transforma camera într-un cuptor uriaş care ne-ar face scrum în câteva secunde. În spatele celei de-a doua uşi se află un dragon care scuipă flăcări – ce variantă de scăpare alegem?
Ei bine, prima uşă, fireşte. Tot ce avem de făcut este să aşteptăm apusul soarelui. Răspunsul la această ghicitoare este un exemplu de ceea ce psihologii numesc „gândire laterală”. Cea mai elegantă soluţie apare când abordezi problema lateral, şi nu direct, frontal. Deşi am prezentat situaţia drept o alegere binară – opţiunea a sau opţiunea b –, atunci când eliminăm prezumţia că trebuie să acţionăm imediat, „cel mai bun” răspuns devine evident.
Un articol de Andreea Doica, Senior Trainer, Interact