Oameni care ne inspiră. Adela Bobeică.

Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum?

Bună din nou! Și mulțumesc încă o dată pentru oportunitate!
Cred că „cine ești?” este una dintre cele mai grele întrebări pe care le poate primi cineva. Asta mai ales în contextul în care nu am fost crescuți și educați în acest sens, de căutare de sine, de a fi bine cu noi înainte de toate. Motiv pentru care încă fac asta, încă ‚mă caut’. Ce pot spune, însă, este că sunt o persoană optimistă, chiar dacă iau în considerare riscurile și amenințările, și îmi plac oamenii pozitivi. Ca roluri din prezent: sunt fiică, soră, prietenă, coach, mentor, manager; și încă învăț să le gestionez pe toate. Sunt o susținătoare a educației sub orice formă ar veni ea, însă mai presus de toate cred că omul este cel care poate face diferența oriunde și oricând. Motiv pentru care zicala „omul sfințește locul” este varianta scurtă a teoriei după care mă ghidez.

Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea

Fără să încerc să ofer un răspuns „politically correct”: cred și simt că fiecare proiect pe care l-am gestionat a fost o realizare pentru că a contribuit la ce sunt astăzi. Fiecare a venit cu provocări, a presupus noi cunoștințe, mi-a oferit ocazia de a cunoaște și a colabora cu alți oameni, de la care am avut mereu de învățat.
Însă ce a făcut toate acestea posibile cred că a fost curajul de a schimba, de a accepta provocările, de a încerca și de „a mă arunca” exact spre ce mi-a fost cel mai teamă. Sigur, de fiecare dată baza de pornire au fost valorile și întotdeauna trebuie să rezonez din acest punct de vedere cu orice înseamnă companie, echipă, prieteni, etc.

Care sunt temele majore ale acestei perioade, în lumea de resurse umane, din punctul tău de vedere?

Conform „trend-urilor”, printre provocările majore ale acestei perioade se numără digitalizarea, munca în sistem hibrid, retenția, demisia tăcută, etc. Desigur, este o privire de ansamblu, și nu înseamnă că fiecare companie se lovește de toate aceste provocări, în același timp.
Ce cred eu că ar trebui să fie o temă permanentă, nu periodică, în lumea de resurse umane și nu numai, este înclinația spre zona umană: cum să fim autentici, cum să pornim întotdeauna de la valori, cum să comunicăm, cum să oferim și să primim feedback, cum să creștem oameni. Deși des discutate și analizate, rămân de multe ori doar la nivel teoretic, din păcate.. Și, chiar dacă pot părea clișee (sau se demonetizează, la nivel teoretic, în timp), reprezintă o fundație sănătoasă, pe care poți construi apoi orice.

Care sunt provocările tale din ultima vreme, din punct de vedere leadership / profesional?

Cumva rămâne valabil răspunsul de mai sus, la care aș adăuga: gestionarea emoțiilor, a conflictelor. Spuneam în primul răspuns că nu am fost educați să lucrăm cu noi înșine, iar asta se vede, mai ales, când gestionezi oameni și în special când apar conflictele. Citeam acum ceva timp că, cu cât o persoană are capacitatea de a se auto-regla, cu atât asta se vede în exterior, în interacțiunile cu ceilalți, chiar și atunci când apar conflicte. Emoționalul joacă un rol foarte important și în mediul profesional, nu doar acasă. Iar relația manager-angajat seamănă extrem de tare cu cea de părinte-copil.
Un lucru cert este că provocările vor veni permanent – mai mici, mai semnificative, mai complexe, mai ușoare, etc. Ceea ce face și va face întotdeauna diferența este cum ne raportăm la ele și modul în care le gestionăm. Iar pentru asta trebuie să ne pregătim dezvoltându-ne permanent (includ aici aptitudini și competențe de orice fel, soft și hard, dar neapărat și zona emoțională).

Ce faci când ai senzația că ai obosit / că jonglezi cu prea multe?

Am zâmbit. Chiar și atunci când îți place ce faci (cum e și cazul meu, din fericire), poți ajunge să obosești. Poate pentru că sunt multe task-uri într-un timp scurt, sau ai o perioadă cu provocări diverse, etc. Iar până nu demult intram într-o stare de agitație care, de fapt, mă limita și mă bloca. Acum sunt în proces de învățare. Învăț să spun nu, să îmi dedic timp, să le iau pe rând, să mă concentrez și pe pasiuni, să meditez. Dincolo de orice altă soluție, în mod cert orele de somn dau tonul în fiecare zi.

Cum îți menții nivelul de energie / entuziasm suficient de sus încât să îi inspiri și pe alții?

Tocmai impactul pe care îl am/ îl pot avea asupra celorlalți mă ajută să îmi mențin nivelul de energie ridicat. Entuziasmul este cu atât mai mare cu cât reușesc să le ofer din ce am, din ce știu; este un proces cu dublu sens, desigur. Iar satisfacția cea mai mare vine atunci când oamenii din jur îmi confirmă că am reușit să fac diferența.

Cine te inspiră pe tine?

De obicei, sunt atentă la ceilalți: cum gestionează o situație, cum se poziționează, cum se pregătesc pentru un anumit moment, ce citesc și de ce, ce își doresc de la un job, de la o relație, de la viață, etc. și „mă las” inspirată. Încerc să nu copiez, ci doar să adun idei, să le las să se sedimenteze, să iau ce mi se potrivește și să le împletesc cu propriile trăiri, credințe, experiențe.
La nivel general îmi plac oamenii care vor mai mult de la ei, în primul rând, cei care ascultă cu scopul de a înțelege, cei care pun binele comun mai presus decât orice fel de câștig personal, cei care pot fi sinceri fără să rănească.

Ce obiceiuri ai care te mențin fit mental și fizic?

Timp petrecut cu familia, discuții luuungi cu prietenii, terapia, cărți/ podcasturi, apa, post intermitent. Și mă menține fit mental, dar nu și fizic: ciocolata .

Ce cărți / podcasts ai recomanda?

Eu m-am conectat și m-am înregistrat la aproape tot ce am găsit și confirmat ca fiind de calitate în materie de HR, business/ leadership și psihologie/ dezvoltare personală. Aici depinde de fiecare, de stilul cu care rezonează. Important e să fii mereu curios, să cauți, să te informezi, să urmezi cursuri, să îți dezvolți permanent zona de networking.

Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea și cu ce te-a ajutat?

Nu am avut un mentor. Am căutat mereu să mă înconjor de oameni mai deștepți/ inteligenți decât mine, să am de la cine să „fur”. Și, așa cum am punctat mai sus, m-am lăsat inspirată.

Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10 / 20 de ani?

Mi-aș spune să petrec mai mult timp cu mine.
Nu mi-aș dori să schimb lucruri neapărat, până la urmă așa am ajuns unde sunt astăzi. Ce-i drept, nici nu voi ști vreodată cum ar fi fost altfel. Sigur că mai am multe de învățat, ceea ce mă bucură. Totuși, dacă aș fi stat ceva mai mult timp cu mine și m-aș fi cunoscut mai bine, poate aș fi reușit să schimb unele trăiri și frământări, atât.

Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?

„Nefericirea este pretutindenea, dar și fericirea de asemenea.” François-Marie Arouet de Voltaire