Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum
Sunt Luiza Müller, un om fericit și împlinit, îndrăgostit de viață și de oameni. Îmi plac foarte multe lucruri, sunt recunoscătoare că sunt în viață și că sunt sănătoasă, că am o familie minunată și o echipă de care sunt mândră. Sunt o cinefilă pasionată, îmi place să citesc și să cânt, să mă văd cu prietenii, îmi place marea, îmi plac florile, orașele mari, aglomerate și pline de viață, într‑un cuvânt: totul.
Deși “fac” HR doar de 6 ani, am impresia că sunt aici de o viață. Nu știu când au trecut acești ani, dar știu că am iubit fiecare clipă, și când a fost ușor, și când a fost foarte greu. Cred că asta este menirea mea, să fiu aproape de oameni, să îi ajut să crească și să‑și găsească locul și jobul care li se potrivește și care îi face fericiți.
Am o minte matematică – de aceea am și urmat o carieră în financiar foarte mulți ani – , dar în același timp, structural, sunt “a people person”, ceea ce mi‑a înlesnit mutarea în HR într‑un mod natural.
O parte din timpul “liber” o dedic tot oamenilor, fiind mentor în mai multe programe, pentru că eu cred că este de datoria mea să dau înapoi în comunitate din experiența și expertiza mea. Cred cu tărie în puterea educației și în faptul că educația ne asigură independența și bunăstarea, că ne face mai buni și mai înțelegători.
Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune‑ne despre ea
Greu să aleg unul singur, pentru că toate sunt aproape de sufletul meu și fiecare dintre ele spune câte un pic din cine sunt eu și ce am făcut.
Pe plan personal, cea mai mare realizare este faptul că am o familie foarte frumoasă și foarte unită, că am reușit să le insuflăm copiilor noștri dragostea de carte, de artă, puterea de a face tot ce își propun și de a trece peste orice obstacol, iubirea de oameni, bucuria de a trăi și de a împărtăși acest lucru cu cei din jur.
Pe plan profesional, cea mai mare realizare este echipa pe care am reușit să o construiesc, echipă care mă susține și fără de care nu aș fi unde sunt. O echipă pe care juriul HR Club, asociația profesioniștilor de resurse umane din țara noastră, a ales‑o echipa HR a anului 2021 în România!
Ce disciplină ai, cum arată o zi de‑a ta?
Sunt un om foarte organizat și disciplinat, cu un program foarte strict când vine vorba de muncă. Mă trezesc în fiecare zi la aceeași oră, indiferent de ziua din săptămână, și ajung la birou mult mai devreme decât începerea programului. Am întotdeauna liste cu “to do” pentru fiecare zi și nu las nimic din ce pot face într‑o zi pe ziua următoare (nu sunt adepta lui Scarlett O’Hara 😊). Tratez munca cu aceeași determinare și seriozitate cu care am tratat toți anii de școală și nu fac nimic din ceea ce am de făcut la job cu superficialitate. Nu depășesc termenele limită, dar nici nu promit mai mult decât pot face.
Muncesc mult, dar pentru că îmi place nespus ceea ce fac, nu mi se pare greu. Mă consider norocoasă că fac ceea ce îmi place, pentru că știu din prima parte a vieții mele profesionale cum este să te duci la un job care nu‑ți aduce nicio satisfacție.
Ce faci când ai senzația că ai obosit/ că jonglezi cu prea multe?
De regulă jonglez cu foarte multe. 😊 Simplu: îmi iau o zi de concediu și, chiar dacă nu plec nicăieri, ci doar fac curățenie în casă, 😊 reușesc să rup ritmul și să mă remontez.
Cum îți menții nivelul de energie/entuziasm suficient de sus încât să îi inspiri și pe alții?
Cred că este o alegere: aleg să fiu entuziastă și energică, aleg să fac ceea ce fac și nu mă plâng. Îmi spun tot timpul că nu mă obligă nimeni să fac nimic din ceea ce nu‑mi doresc. Am cuvinte de îmbărbătare pentru oricine are nevoie (dar dau sfaturi doar dacă mi se cer 😊) și cred că prin puterea exemplului reușesc să‑i mobilizez pe toți din jur.
Cred că fiecare zi pe care o trăiesc este un dar și nu vreau să risipesc nimic din ce am plângându-mă sau fiind nefericită.
Cine te inspiră pe tine?
Copiii mei sunt sursa mea de inspirație. De la ei am învățat să am răbdare și să acord celor din jur și a treia și a patra șansă… Am învățat să fiu mai tolerantă, să vorbesc mai puțin și să ascult mai mult (cred că asta a venit și cu vârsta 😊) și să fiu mai puțin intransigentă.
Ce obiceiuri ai care te mențin “fit” mental și fizic?
Fizic, mai puțin, recunosc că nu mă omor deloc după exerciții fizice, spre disperarea soțului meu care ar vrea să mergem zilnic pe jos kilometri întregi. Pentru restul, am cărțile și filmele mele preferate și… rebusuri. Mă văd des cu prietenii, ies “cu fetele” sau cu echipa – e drept că mai rar în ultimul timp, dar sunt mereu înconjurată de oameni și din asta îmi iau o parte din energia de care am nevoie.
Ce cărți/podcasts ai recomanda?
Îl ascult pe Paul Olteanu. Cât despre cărți, nu m‑aș încumeta să fac recomandări, pentru că știu cât de diferite sunt gusturile noastre în materie de lectură. Pot spune, însă, că aleg adesea să citesc cărți care sunt în ton cu o anumită dispoziție de moment, care mă ajută cu răspunsuri la diverse situații și care îmi aduc o stare anume, favorabilă, de obicei. 😊
Ai/ai avut un mentor sau niște mentori de‑a lungul timpului? Spune‑ne despre el/ea/ei și cu ce te‑a(u) ajutat?
Din păcate, nu. Am fost tot timpul o autodidactă, nu am cerut sfaturi de la nimeni – de aceea nici nu dau sfaturi, la rândul meu. Poate mi‑ar fi prins bine să am un mentor la început de drum, dar dacă nu a fost să fie… Îmi amintesc, însă, cu multă plăcere și drag de câțiva profesori din liceu, dascăli cu har, care mi‑au deschis mintea și sufletul și mi‑au insuflat încrederea că pot face tot ce îmi propun.
În plus, sunt bucuroasă că pot fi de cealaltă parte a baricadei pentru cei care au nevoie de ghidare și îndrumare profesională și îmi ofer cu generozitate și transparență ajutorul în chestiuni de mentorat.
Ce sfat i‑ai da eului tău de acum 10/20 de ani?
Doar dacă mi‑ar cere. 😊 Sincer, nu știu dacă aș fi putut face lucrurile altfel decât le‑am făcut. Sau dacă ar fi fost mai bine să aleg altceva acum 10, 20, 30 de ani. Sunt mulțumită cu cine sunt, cu ce am și cu ce fac; asta nu înseamnă că m‑am blazat sau că am ajuns la un nivel de automulțumire care să mă oprească să îmi doresc să încerc și alte lucruri sau să învăț în continuare. Mi‑aș spune, poate, să fiu mai răbdătoare și mai puțin aspră cu mine.
Ce nu te‑am întrebat și ți‑ar plăcea să împărtășești cu noi?
Trăim vremuri complicate, provocatoare și nu întotdeauna aducătoare de satisfacții. Asta nu înseamnă că trebuie să ne dăm bătuți sau să renunțăm la visuri și lucruri care ne aduc bucurii, ci să mergem mai departe, strângând din dinți și zâmbind.