Care sunt temele majore ale acestei perioade, în lumea de business, din punctul tău de vedere?
Cred că temele majore ale acestei perioade sunt inteligența artificială & tehnologizarea, criza forței de muncă și inflația. Am să le iau pe fiecare pe rând, deși nu sunt o expertă în aceste domenii, ci doar o persoană care observă lucrurile de pe margine și eventual este afectată de ele, în măsura în care suntem afectați cu toții.
În primul rând, aș vrea să spun că, în ciuda discuțiilor purtate în ultimul timp în online, inteligența artificială nu este un bau-bau, ci din contra. Progresul în acest domeniu presupune multe efecte pozitive: creșterea productivității, a nivelului de trai, accelerarea cercetării medicale, posibila creștere a speranței de viață. În același timp, vine la pachet și cu niște temeri sau chiar riscuri, dintre care voi aminti: teama oamenilor că-și vor pierde locurile de muncă, dispariția unor job-uri din domeniul intelectual (se vorbește deja de „pericolul“ în care se află programatorii sau creatorii de conținut) sau chiar probleme legate de imaginea despre sine a omenirii (până de curând, am fost convinși că suntem singura entitate capabilă de gândire abstractă).
Apoi, criza forței de muncă are legătură, în mare parte, cu schimbările pe care pandemia le-a avut asupra noastră cu privire la modul în care ne raportăm la muncă. Anul trecut a început deja să se vorbească de așa numitul fenomen al demisiei tăcute, care înseamnă pur și simplu că angajații aleg să renunțe la o cultură a agitației și a zbuciumului permanent. Mulți dintre ei aleg să navigheze printre sarcinile zilnice fără să se implice absolut deloc, fără să simtă nici o urmă de bucurie sau fără să găsească un scop în munca lor. În plus, oamenii nu mai sunt dispuși să-și sacrifice starea de bine pentru a avea un loc de muncă care nu-i împlinește și în nici un caz să stea peste program, să suporte șefi abuzivi, să rezolve task-uri contra-cronometru. Cred că angajații încep să se trezească, ceea ce este un lucru bun.
Și, nu în ultimul rând, de mai bine de un an ne confruntăm și cu inflația galopantă, care a dus implicit la scăderea puterii de cumpărare și la o presiune economică asupra oamenilor, nevoiți să găsească soluții pentru a face față acestei situații. În plus, mediul de business este într-o expectativă, din cauza situației geopolitice actuale.
Care sunt provocările tale din ultima vreme, din punct de vedere leadership / profesional?
Principala mea provocare pe plan profesional este că, de la începutul acestui an, am decis să lucrez pe cont propriu și să am propria mea companie care livrează conținut și servicii de editare. Evident, nici un început nu este ușor și nici acesta nu a fost. Pentru că am lucrat timp de 20 de ani cu niște brand-uri foarte puternice (ELLE și Thrive Global), numele meu a fost și este asimilat (încă) cu ele. Asta mă onorează, dar în același timp mă și motivează să-mi găsesc propria voce și propriul loc. Sunt optimistă, și asta din două motive: în primul rând, cred că experiența acumulată lucrând pentru aceste brand-uri internaționale importante este principalul meu atu. Și, în plus, oamenii sunt din ce în ce mai conștienți de importanța unei comunicări coerente și consecvente pentru brand-urile lor. Deci e loc sub soare pentru noi toți! O altă provocare (care este, în același timp, și o binecuvântare) este că acum sunt stăpână pe propriul timp, că-mi stabilesc singură lista de priorități și agenda zilei.
Ce faci când ai senzația că ai obosit sau că jonglezi cu prea multe?
În primul rând, trag aer în piept și decid că e nevoie de o pauză. Cred că o mare greșeală, pe care o fac mulți dintre noi (dar mai ales multe femei), este să vehiculeze ca pe o mantră de succes sau ca pe o virtute: „Atunci când nu mai poți, mai poți puțin!“. Cel mai important pentru sănătatea noastră fizică și mintală este să recunoaștem atunci când nu mai putem și să nu considerăm asta un semn de slăbiciune sau un eșec. Să recunoști că nu mai poți (în general, că nu mai poți jongla cu serviciul, obligațiile de familie, cariera, copiii – eventual toate la superlativ, în același timp) este un act de curaj. Nu e nici un păcat și nici un lux să vrei să-ți încarci bateriile din când în când.
Cum îți menții nivelul de energie și entuziasmul suficient de sus încât să-i inspiri și pe alții?
Nu știu dacă reușesc să-i inspir și pe alții, dar știu ce mă ajută pe mine să-mi mențin entuziasmul. Iar asta este ceva simplu și complicat în egală măsură: să rămâi ancorat în prezent, să nu lași gândurile să fugă prea tare nici în trecut (pentru că fuga în trecut te poate încărca de nostalgie și eventuale regrete) și nici în viitor (a cărui componentă de necunoscut îți poate crea anxietate). Atunci când trăiești și te bucuri de momentul prezent, cred că entuziasmul vine de la sine.
Cine te inspiră pe tine?
Mă inspiră toate femeile care sunt mame și care creează conținut de orice fel. Mamele singure sunt eroinele mele, pentru că știu că întotdeauna sunt în criză de timp și că în ele se dă o luptă. De multe ori, se simt vinovate: atunci când creează că nu sunt lângă copiii lor și invers. Apoi admir creatorii onești, consecvenți și pe cei disciplinați.
Ce obiceiuri ai care te mențin în formă mental și fizic?
Mental mă mențin în formă curiozitatea și dorința de a face mereu lucruri noi, de a avea parte de experiențe inedite, de a cunoaște oameni. Citesc, merg la filme și la teatru, încerc să mă informez și să țin pasul cu vremurile în care trăim. De câte ori am ocazia, încerc și să „sparg bula“ în care mă mișc. Mă mai ajută somnul, plimbările prelungite și discuțiile cu Ana, fiica mea de acum adolescentă.
Ce cărți ai recomanda?
Pentru că suntem în luna martie, aș declina lista mea (alcătuită integral din cărți de ficțiune) la feminin și aș începe cu romanul lui Camille Laurens, Fată, un roman de o forță extraordinară, care aduce în discuție problemele majore ale educației feminine, dominației masculine și transmiterea valorilor feminine către generațiile mai tinere. Apoi aș aminti alte scriitoare, toate foarte talentate și niște voci unice în peisajul literar: Elena Ferrante și a ei Tetralogie napolitană, Guzel Iahina (Zuleiha deschide ochii, Copiii de pe Volga, Trenul spre Samarkand), Annie Ernaux (câștigătoarea premiului Nobel pentru literatură din 2022), Joan Didion (Anul gândirii magice), Margaret Mazzantini (Nimeni nu se salvează singur), Zeruya Shalev (Thera), Lisa Taddeo (Trei femei), Nicole Krauss (Istoria iubirii), Ludmila Ulitkaia (Scara lui Iakov, Al dumneavoastră sincer, Șurik), Narine Abgarian (Din cer au căzut trei mere).
Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea și cu ce te-a ajutat?
Nu știu dacă am avut neapărat un mentor, dar în mare măsură dragostea mea pentru cuvinte și pentru literatură se datorează primei mele profesoare de limba română. Apoi, cred că bunicile mele sunt un exemplu de dăruire pentru mine, pentru că amândouă au fost mame cu normă întreagă, bunica paternă având chiar patru copii (iar asta mi se pare de departe cea mai solicitantă și provocatoare misiune). Niciuna dintre ele nu a avut o carieră sau o viață ușoară, dar cred că amândouă erau maestre în ceea ce azi numim reziliență. Am fost tare norocoasă, pentru că le-am avut lângă mine până acum câțiva ani și pentru că s-au putut bucura de Ana (dar tot mi-e dor de ele în fiecare zi!).
Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10-20 de ani?
Să doarmă și să râdă mai mult, să-și facă mai puține griji și să se bucure de momentul prezent, să petreacă mai puțin timp la serviciu și mai mult timp cu prietenii.
Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?
Mi-ar plăcea să vă împărtășesc unul dintre citatele mele preferate, care-i aparține lui Alain de Botton: „Își dă seama cât curaj îți trebuie ca să duci chiar și o viață mediocră ca a lui. Să păstrezi totul în funcțiune, să fii privit mai departe ca o persoană aproape întreagă la minte, să ai capacitatea de a-ți întreține financiar familia, să asiguri dezvoltarea armonioasă a copiilor – aceste proiecte oferă la fel de multe prilejuri de eroism ca o epopee. Curajul de a nu fi înfrânt de anxietate, de a nu-i răni pe alții din frustrare, de a nu se înfuria prea mult pe lume pentru rănile vizibile pe care le provoacă nepăsătoare“.