Poate ca e un lucru bun – si iata de ce (Indiciu: are de-a face cu creierul tau. Si al lor.)
La birou, se intimpla ca unii colegi sa te supere. Tocmai te-ai intors dintr-o delegatie, te uiti la ce s-a adunat pe biroul tau, iti deschizi calculatorul si imediat primesti un mesaj de la tipul acela de la contabilitate care iti scrie ca are nevoie de foaia de parcurs si toate chitantele ASAP. Iei foc.
Trebuie sa organizezi o scurta sedinta cu doi colegi din alte departamente. O tipa de la marketing – pe care nu o cunosti prea bine – povesteste vreme de un sfert de ora despre vacanta ei in care a inotat cu delfinii. Esti nemultumit si vexat.
Nici unul dintre acesti indivizi nu a incercat sa te enerveze. In diverse situatii, posibil ca si tu sa te bazezi pe exact aceste abilitati, care acum ti s-au parut atat de enervante, ca sa rezolvi ceva. Emitem cu totii judecati pripite despre ceilalti pe baza comportamentului lor atunci cand interactionam cu ei si deseori ne lasam afectati de acesta ca si cum ar fi facut-o dinadins, cand de fapt nu este chiar asa. Desigur, nu avem acces la rotitele interioare ale creierelor colegilor nostri, dar ne ajuta daca stim cum sa interactionam in mod productiv cu ei.
Munca de cercetare pe care am facut-o in domeniul neurostiintei si al psihologiei comportamentale ma ajuta sa prezic tonul, temperamentul si dinamica interactiunii umane in mediul profesional. In cadrul unui seminar, stiu deja cine este cel mai volitiv sau cel mai amiabil, cine aplica in mod natural cel mai mult gandirea de tip ”social”, si asa mai departe in legatura cu 7 atribute de gandire si comportament. Acest lucru imi permite sa grupez participantii in moduri eficiente pentru invatare.
De obicei combin oameni de la capete diferite ale diverselor spectre – sociabilii cu rezervatii, autoritarii cu amiabilii, flexibilii cu hotaratii. Dupa fiecare activitate, le cer tuturor sa reflecteze. Cand o persoana care este in mod natural vivace, hotarata si capabila sa se concentreze lucreaza cu cineva timid, conciliant si agreabil, cel precaut pare sa iasa mereu sifonat din aceasta interactiune.
Uneori ne enerveaza cand altii aduc ceva grupului ce noi nu putem aduce. Ei par sa o faca atat de usor! Pentru ei, chiar este. Pentru a ilustra diversele moduri in care gandesc oamenii, iata un exercitiu pe care il fac deseori in atelierele mele.
Dau o tema si impart participantii in subgrupe prestabilite pe baza tipului de gandire analitica, structurala, conceptuala sau sociala – plasez oamenii cu altii care le impartasesc preferinta cea mai puternica de gandire. Le dau foi de flipchart si markere colorate si cer grupurilor sa ia notite. Invit echipele sa se aseze unde vor si sa se intoarca in 15 minute.
Invariabil, un grup paraseste incaperea (de obicei grupul cu preferinta conceptuala), pentru ca oamenii de genul acesta se gandesc cel mai bine cand stau intinsi pe podea sau se uita pe geam, sau, daca este frumos, afara. Prezic cu voce tare ca peste 15 minute cineva va trebui sa se duca dupa ei, pentru ca probabil nu o sa se intoarca la timp. Si ati ghicit, 15 minute mai tarziu, trebuie sa trimit pe cineva dupa grupul conceptual – ceea ce de obicei provoaca rasete.
In general, echipa structurala face o lista numerotata, scrisa cu markerul negru, aliniata la stanga si extrem de citet. Echipa analitica creeaza o lista cu bullet points, cu markerul albastru, tot citet scrisa, eventual cu litere mari. Echipa sociala face o lista cu culori calde si vii, uneori cu ilustratii sau inimioare. Pagina de flipchart a echipei conceptuale va fi acoperita de culori diverse, idei in baloane, imagini si un fel de notite ce vor avea nevoie de traducere.
Cele mai mari diferente apar intre echipele structurale si conceptuale, precum si intre echipele analitice si sociale. Creierul structural nu prea are ce sa faca cu descrierile conceptuale daca nu sunt numerotate si nu par sa aiba sens. Creierul conceptual va lua putin in deradere lista structuralilor, care i se va parea plictisitoare. Creierului analitic i se vor parea imaginile socialilor prea sentimentale, iar creierele sociale vor spune ca cele analitice nu au suflet.
Daca ati incerca exercitiul, aceasta dinamica ar aparea si in cadrul echipelor voastre – grupati oamenii dupa cum va spune instinctul, daca nu aveti profilul lor – si o sa vedeti implicatiile asupra performantei.
Cum se inteleg aceste personalitati la serviciu? Iata cateva exemple:
- Cei tacuti, ganditori de tip analitic vor fi perceputi ca nepasatori – dar aveti nevoie de priceperea lor la cifre. Trebuie sa va duceti dupa ei ca sa o scoateti la lumina.
- Cei care prefera gandirea structurala si se concentreaza bine asupra unei sarcini pot parea prea precauti. Nu incearca sa va omoare ideile – asa testeaza ei conceptele noi.
- Cei cu preferinta sociala si spre pastrarea armoniei pot parea prea emotionali, dar nu veti sti de ce sunt suparati pana nu ii intrebati. Darul pe care il aduc organizatiei este ca le pasa de client.
- Cei cu preferinta conceptuala si o energie mare in obtinerea rezultatelor pot parea cu capul in nori si dictatori – dar o sa va placa la nebunie ideile lor inovatoare.
Aveti nevoie de toate tipurile de creier ca sa faceti performanta cu echipa. Nu va puteti astepta sa va placa toti angajatii, dar recunoasteti valoarea contributiilor lor individuale pentru a face sa mearga treaba. Diferentele dintre voi nu sunt pentru a va enerva unii pe altii – dar sunt necesare.
I Interact with you