\u201eDac\u0103 ai \u0219ti c\u00e2t m\u0103 bucur c\u0103 ai ie\u0219it din tiparul familial! C\u0103 ai trecut peste copil\u0103ria grea pe care ai avut-o \u0219i \u021bi-ai construit drumul t\u0103u!\u201d
A\u0219a mi-a spus mama \u00eenainte de ziua mea. \u0218tia c\u0103 aveam s\u0103 plec departe \u0219i c\u0103 aveam s\u0103 vorbim mai pu\u021bin \u00een urm\u0103toarele c\u00e2teva zile, a\u0219a c\u0103 mi-a f\u0103cut ni\u0219te ur\u0103ri \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a e, avusesem o copil\u0103rie peste care trecusem cu greu. Un mediu complicat, cu certuri multe, cu agresivit\u0103\u021bi verbale \u00een jur, sus\u021binute de diverse adic\u021bii. Noroc c\u0103 \u00eemi tot spuneau acas\u0103 c\u0103 aveam s\u0103 reu\u0219esc doar prin educa\u021bie. Am v\u0103zut aceast\u0103 educa\u021bie ca pe colacul meu de salvare. C\u0103r\u021bile, studiul aveau s\u0103 \u00eemi dea spa\u021biul mental, uneori \u0219i fizic, c\u00e2nd eram la bibliotec\u0103, de care aveam at\u00e2t de mult\u0103 nevoie ca s\u0103 respir liber, s\u0103 \u00eemi imaginez lumi mai bune, s\u0103 m\u0103 izolez, imaginar, de un prezent care m\u0103 strivea.<\/p>\n\n\n\n
Imagina\u021bia, pe care unii o numeau atunci drept \u201eciud\u0103\u021benie\u201d, m-a ajutat s\u0103 visez. \u00centr-o vreme \u00een care nu plecau oamenii din \u021bar\u0103, eu \u00eemi imaginam c\u0103 voi ajunge la Paris, c\u0103 voi vorbi franceza, c\u0103 voi fi profesoar\u0103, voi fi sofisticat\u0103 \u0219i voi folosi parfumuri fran\u021buze\u0219ti.
\u00cemi \u00eenchipuiam \u0219i c\u0103 a\u0219 avea o flor\u0103rie, o parfumerie, o libr\u0103rie, un liceu privat, c\u0103 aveam s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc marea iubire pe care o cunoscusem doar \u00een c\u0103r\u021bi. Nu s-au \u00eent\u00e2mplat toate a\u0219a cum \u00eemi \u00eenchipuiam, desigur. Dar toate acestea mi-au dat mie aripi, mi-au dat oxigenul f\u0103r\u0103 de care nu a\u0219 mai fi reflectat acum.
(\u2026)<\/p>\n\n\n\n