{"id":9454,"date":"2024-07-16T08:18:37","date_gmt":"2024-07-16T08:18:37","guid":{"rendered":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/?p=9454"},"modified":"2024-07-16T08:18:39","modified_gmt":"2024-07-16T08:18:39","slug":"weekly-inspiration-65","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/?p=9454","title":{"rendered":"Weekly Inspiration"},"content":{"rendered":"\n<p>\u201cE\u0219ti prea sensibil\u0103, drag\u0103, trebuie s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 nu te mai afecteze nimic!<br>E\u0219ti prea dur\u0103, unii se sperie!<br>Pari prea elitist\u0103!<br>Ai a\u0219tept\u0103ri prea mari, las\u0103 \u0219i tu standardele mai jos!<br>Pari prea \u2018scoas\u0103 din cutie mereu\u2019, mai umbl\u0103 \u0219i tu cu ciorapii rup\u021bi, s\u0103 pari uman\u0103!\u201d<\/p>\n\n\n\n<p><br>Iat\u0103 c\u00e2teva dintre etichetele, afirma\u021biile, uneori acuza\u021biile pe care le-am tot auzit de-a lungul anilor.<br>Nu v-a spus nimeni c\u0103 sunte\u021bi prea\u2026 sensibili, impulsivi, agresivi, arogan\u021bi, empatici, nep\u0103s\u0103tori etc. \u00eenc\u0103? Nu e timpul pierdut, nu v\u0103 bucura\u021bi prea tare.<br>Oricum am face, tot avem ni\u0219te etichete puse. Este la fel cu etichetele pe borcanele de gem. Mamaie \u0219i prietenele ei f\u0103ceau gem, dulcea\u021b\u0103. Str\u00e2ngeau borcane \u00een timpul anului, le sp\u0103lau bine, le cur\u0103\u021bau etichetele, apoi, toamna, le umpleau. Celebrele etichete erau frumos lipite, scrise de m\u00e2n\u0103, cite\u021b: gem de prune, dulcea\u021b\u0103 de nuci cu nuc\u0103, dulcea\u021b\u0103 de trandafiri, \u0219erbet, compot de corcodu\u0219e etc. Borcanele erau apoi a\u0219ezate frumos pe rafturi \u00een c\u0103mar\u0103, \u00eentr-o ordine care m\u0103 f\u0103cea s\u0103 tresar. Nu de alta dar eu nu am fost niciodat\u0103 \u00een stare s\u0103 aranjez totul a\u0219a de bine. La mine ordinea este mai degrab\u0103 relativ\u0103.<br>\u00cemi amintesc de o dat\u0103 c\u00e2nd, copil fiind, m\u0103 pusese mama s\u0103 fac ordine \u00een \u0219ifonier \u00eentr-o zi, c\u00e2t era ea la serviciu. Jur c\u0103 m-am str\u0103duit, am scos totul \u0219i am pus fiecare lucru \u00eempachetat pe raft. Mama m-a \u00eentrebat de ce nu f\u0103cusem ordine. Am r\u0103mas tablou. M\u0103 str\u0103duisem mult \u0219i totu\u0219i, nu era evident.<br>Oricum, ca s\u0103 revin, avea sens clasificarea borcanelor. Era important s\u0103 \u0219tie mamaie unde g\u0103sea ce \u00eei trebuia. Altfel, ar fi fost haos.<\/p>\n\n\n\n<p><br>La fel e \u0219i cu oamenii. E aceast\u0103 nevoie de a ne pune \u00een cutiu\u021be: acela e agresiv, acesta e impulsiv, una e prea sensibil\u0103, alta e prea nep\u0103s\u0103toare \u0219i multe altele.<br>Una dintre c\u0103r\u021bile din jocul Dixit ne arat\u0103 un om \u00een mi\u0219care, cu ni\u0219te h\u00e2rtiu\u021be lipite de el, ca ni\u0219te post-it-uri. Pe acelea nu scrie nimic. Cam a\u0219a suntem \u0219i noi, cu toate etichetele metaforice pe care mai pune din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cineva un cuv\u00e2nt. Suntem \u00eembr\u0103ca\u021bi cu ele, suntem toate \u0219i niciuna \u00een acela\u0219i timp. Dincolo de fiecare h\u00e2rtiu\u021b\u0103 este cineva la care uneori nu mai ajungem. \u00cen graba noastr\u0103 cotidian\u0103, rar mai exist\u0103 loc pentru conversa\u021bii oneste, pentru aten\u021bie, r\u0103bdare, descoperire, pre\u021buire, pentru exerci\u021bii de admira\u021bie.<\/p>\n\n\n\n<p><br>Poate c\u0103 suntem (prea) sensibili uneori, poate ner\u0103bd\u0103tori \u00een alte situa\u021bii, nep\u0103s\u0103tori, distan\u021bi, umili, calmi, bl\u00e2nzi, pasivi. Poate c\u0103 to\u021bi avem din toate, le \u021binem \u00een echilibru p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se umple c\u00e2te un pahar, cineva pune o cirea\u0219\u0103 pe un tort \u0219i, iat\u0103, iese la iveal\u0103 un aspect, o fa\u021bet\u0103, este luminat\u0103 o parte a diamantului care suntem fiecare. Diamantul are multe fa\u021bete. Nu este a\u0219a sau altfel. Fiecare dintre noi con\u021bine p\u0103r\u021bi luminoase \u0219i p\u0103r\u021bi mai umbrite, poate chiar \u00eentunecate. Le \u021binem \u00een echilibru, uneori \u00eens\u0103 se manifest\u0103 \u0219i surprindem pe c\u00e2te cineva. Care, iat\u0103, de-abia a\u0219tepta cu eticheta pe limb\u0103, ca s\u0103 ne-o pun\u0103: prea\u2026.!<br>Mintea noastr\u0103 incon\u0219tient\u0103 e misterioas\u0103, ia 90% din decizii f\u0103r\u0103 ca noi s\u0103 \u0219tim. Creierul este bombardat de 11 milioane de buc\u0103\u021bele de informa\u021bii \u00een fiecare secund\u0103. Dar putem procesa doar 40. Suntem construi\u021bi s\u0103 c\u0103ut\u0103m calea minimei rezisten\u021be, s\u0103 folosim experien\u021bele trecute pentru a face presupuneri, a pune ordine \u00een lumea noastr\u0103. Sunt avantaje aici: ni\u0219te decizii luate la un moment dat fac s\u0103 lu\u0103m fructe de undeva anume, s\u0103 cerem sfaturi unor anume persoane, s\u0103 avem \u00eencredere \u00eentr-un prieten, s\u0103 mergem cu metroul mai degrab\u0103 dec\u00e2t cu ma\u0219ina \u00een anumite zone, s\u0103 conducem ma\u0219ina f\u0103r\u0103 a ne g\u00e2ndi la fiecare mi\u0219care.<\/p>\n\n\n\n<p><br>Dar ghid\u00e2ndu-ne doar dup\u0103 calea aceasta b\u0103t\u0103torit\u0103 ar fi limitativ: ar fi ca \u0219i cum ne-am uita la lume doar prin gaura cheii. Exist\u0103 riscul de a c\u0103dea \u00een capcana prejudec\u0103\u021bilor.<br>Mai ales c\u00e2nd e vorba de oameni, merit\u0103 s\u0103 l\u0103s\u0103m acas\u0103 etichetele, s\u0103 deschidem u\u0219ile min\u021bii \u0219i s\u0103 avem curiozitatea de a afla cine este \u00een fa\u021ba noastr\u0103.<br><\/p>\n\n\n\n<p>Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201cE\u0219ti prea sensibil\u0103, drag\u0103, trebuie s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 nu te mai afecteze nimic!E\u0219ti prea dur\u0103, unii se sperie!Pari prea elitist\u0103!Ai a\u0219tept\u0103ri prea mari, las\u0103 \u0219i tu standardele mai jos!Pari prea \u2018scoas\u0103 din&#8230;<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9388,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[18],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9454"}],"collection":[{"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9454"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9454\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9455,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9454\/revisions\/9455"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9388"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9454"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9454"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/i-interact.eu\/wordpress\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9454"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}