C\u00e2nd eram mic\u0103, la fiecare 10 ale lunii decembrie, bunica mea m\u0103 \u00eentreba ce vreau s\u0103-mi amintesc din anul respectiv \u0219i ce vreau s\u0103 dau uit\u0103rii. Primele jocuri de acest fel mi s-au p\u0103rut dificile pentru c\u0103 nu voiam s\u0103 uit nimic: mi se p\u0103rea c\u0103 totul a fost frumos \u0219i nu \u00een\u021belegeam de ce a\u0219 da ceva uit\u0103rii.<\/p>\n
Anii au trecut \u0219i acum \u00een\u021beleg mult mai bine la ce se referea bunica mea: la acel balast pe care \u00eel str\u00e2ngem cu noi \u00eentr-un an, la acele fragmente de negativism, de regrete, de \u201cwhat ifs\u201d. C\u00e2nd suntem mici ne vine mai u\u0219or s\u0103 ne eliber\u0103m de ceea ce ne incomodeaz\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 analiz\u0103m prea mult, iar procesul de \u201ccur\u0103\u021bare\u201d are mai mult efect. \u00cens\u0103 nici acum nu \u0219tiu dac\u0103 a\u0219 vrea s\u0103 dau uit\u0103rii, \u00een loc s\u0103 examinez acele momente pentru a vedea de ce s-au produs, ce mi-au relevat despre mine sau despre ceilal\u021bi \u0219i ce pot face altfel de acum \u00eencolo.<\/p>\n
Legat de asta, chiar de cur\u00e2nd, i-am povestit unei cliente despre acest obicei al meu. Spre mirarea mea, m-a \u00eentrerupt brutal, spun\u00e2ndu-mi c\u0103 este o copil\u0103rie \u0219i c\u0103, de fapt, cel mai bine ar fi s\u0103 nu st\u0103m s\u0103 analiz\u0103m prea mult, ci s\u0103 ne concentr\u0103m pe viitor, cu speran\u021ba c\u0103 va fi mult mai bine.<\/p>\n
Ra\u021bional, pot s\u0103 accept c\u0103 fiecare decide cum e mai bine s\u0103 \u00eenceap\u0103 un an nou, dac\u0103 se uit\u0103 \u00een urm\u0103 la anul care a trecut pentru a nu pierde ni\u0219te lec\u021bii sau dac\u0103 nu. Emo\u021bional, \u00eens\u0103, m-a surprins. Poate pentru c\u0103 siguran\u021ba \u0219i fermitatea cu care mi-a spus aceste lucruri sunau mai degrab\u0103 a respingere dec\u00e2t a acceptare a unei noi abord\u0103ri.<\/p>\n
\n