Google este un motor de căutare. Reclama este sufletul comerțului. Greu se pot imagina afirmații mai evidente, mai simple decât acestea. Dar când a fost ultima oară că v-ați aplecat asupra substratului metaforic al unor astfel de expresii? Cel mai probabil în gimnaziu sau liceu făceam mai des asemenea exerciții. Știți voi, oglinda apei, regina nopții, șamd – unele dintre ele poate au avut chiar efectul invers și ne-au îndepărtat iremediabil de literatură sau de frumusețea limbajului. Și totuși, limba are metafora înscrisă în codul sursă pe toate palierele ei, de la registrul absolut cotidian până la aerul rarefiat al poeziei.
„A se cufunda” e un exemplu de undeva din zona mediană – nu tocmai uzual, dar nici încuiat între filele unei culegeri de poeme de mult uitate. Ne cufundăm în gânduri, în liniște, într-o carte, așa cum ne-am cufunda într-o apă adâncă. Ce de înțelesuri și nuanțe se deschid făcând asocierea, așa cum bătaia unei raze de soare prin spărtura unui nor dă o frumusețe ireală unei scene pe lângă care trecem zilnic.
„A deprinde” este un alt exemplu. Deprindem un obicei, o meserie, un meșteșug. Ne duce cu gândul la a înhăța (iată, o altă metaforă: meseria se fură) și în același timp la ceva ce a ajuns al nostru, după multă strădanie și alergătură. Dar este și înrudit cu „a se desprinde”, prin rădăcina latină comună – evocă tot atâtea lucruri, moduri de a fi sau de a face pe care trebuie să le lăsăm în urmă.
Dacă suntem atenți, în mai toate instanțele ei, limba ne invită la joacă, și ce altceva este joaca decât îndemnul, mai discret sau mai fățiș, de a sparge rutina și de a pune pauză automatismelor.
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.