Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum; povestea ta
Ce îmi place la povestea mea este că are un fir roșu, dar este departe de a fi încheiată. Îmi place ideea de a avea întotdeauna ceva la care să aspir, ceva la care să lucrez și asta mă ține motivată și într-o continuă căutare. Firul roșu a fost și este să lucrez cu și pentru oameni, să particip, să adaug valoare organizației pentru care lucrez, în primul rând prin crearea de spațiu de siguranță, în care colegii mei să se simtă liberi, apreciați și creativi. În business-ul în care sunt, inovația, pasiunea pentru cafea, pentru lucrul bine făcut, pentru servicii excepționale sunt ceea ce ne oferă succesul dar și satisfacția în ceea ce facem.
Pe scurt, sunt într-un business care-mi aduce multă bucurie, într-o țară și o cultură de la care am multe de învățat, și cu o echipă pe care a trebuit să mi-o apropii și despre care pot spune acum, după cei doi ani petrecuți aici, că îmi este familie.
Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea
Mutarea mea aici, în Israel, este cu siguranță proiectul de business de care sunt cel mai mândră. După ani de confort în România, în care ajunsesem ca peștele în apă, mutarea m-a scos pe o perioadă relativ mare din zona de confort în care mă afundasem. În plan personal, fiica mea, Maria, este indubitabil cea mai mare realizare la care am contribuit. Mutarea într-o țară nouă, cu o cultură diferită, cu o piață competitivă, aflată la maturitate, înseamnă o provocare de business, dar și o provocare personală, de adaptare la un alt stil de viață. Am abordat mutarea și noul cu deschidere și am încercat pe cât am putut să nu opun rezistență, și să accept lucrurile noi cu o curiozitate copilărească fără a mă încrâncena în a controla lucrurile, și am exersat răbdarea. Recomand o mutare, de orice fel, oricui vrea să-și depășească limitele.
Ce disciplină ai, cum arată o zi de-ale tale?
Încerc să mențin un echilibru între orele petrecute la birou sau în fața ecranului, cu orele de sport, natură și prieteni, citit și ascultat muzică sau podcasts. Încerc să abordez fiecare zi cu un gând bun, cu o stare că indiferent de cât de neagră arată, stă în puterea mea cu ce gânduri abordez cursul zilei, îmi controlez gândurile și le focalizez pe lucruri pozitive și pun, neapărat, un zâmbet în minte, și asta contribuie mult la cât de bună este o zi. În fiecare zi, sun un prieten, îmi planific ceva care îmi aduce pace, un prânz cu un prieten drag, o zi la Spa, un curs sau un film pe care doresc să-l văd.
Ce faci când ai senzația că ai obosit/ că jonglezi cu prea multe?
Petrec timp cu mine, respir, ies în natură și încerc să mă așez în gânduri și să găsesc pace. Mă opresc până realizez că alergarea asta nu duce nicăieri și îmi reașez prioritățile. Îmi iau o zi liberă și citesc, rup ritmul cu ceva ce îmi aduce bucurie.
Cum iți menții nivelul de energie / entuziasm suficient de bun încât să jonglezi cu tot ce faci?
Știu că sunt într-un rol de la care oamenii au așteptări. Au nevoie să mă vadă bine. Asta îmi dă energie atunci când nu am și îmi amintesc că nu sunt singură și că ceilalți depind de energia și de starea mea. A devenit deja o rutină și am exercițiul de a mă automotiva prin gândul că contribui la binele altora și asta este pentru mine foarte important și suficient.
Cine te inspiră pe tine? Ce obiceiuri ai care te mențin “fit” mental și fizic?
Am legat întrebările pentru că oamenii care mă inspiră sunt și cei care mă mențin fit mental. Am mulți oameni de la care îmi iau inspirație, de la fata mea, prietenii mei și până la persoane publice care îmi oferă un model de urmat. Mi-am făcut din asta un obicei, îmi caut în permanență pe cineva la care să mă uit în sus.
Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea / ei și cu ce te-a(u) ajutat.
Da, cu siguranță. Am și am avut. Am avut plăcerea să lucrez cu tine (n.r. Georgeta Dendrino) ca mentor, și primul lucru care-mi vine în minte este ideea că mentorul rămâne lângă tine toată viața, mult după ce sesiunile sunt încheiate. Se creează un spațiu de învățare continuă și este fascinant să vezi cum te întorci la paginile învățate de fiecare dată când ai nevoie. Plus că legătura care se formează este pe viață, și ăsta este miracolul mentoratului.
Ce sfat i-ai da eului tău de peste 20 de ani?
Să stea tânăr și să nu creadă că le știe pe toate niciodată.
Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?
M-aș bucura să inspir cât mai mulți să viseze și să nu se oprească din a-și dori mai mult. Pentru mine realitatea a depășit visele, în cel mai bun sens.
În încheiere aș spune că atunci când nimic nu funcționează, practica recunoștinței ne scoate din impas, de fiecare dată.