Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum; de ce Psychologies?
Mulțumesc mult Georgeta & Interacters pentru această oportunitate de a împărtăși un pic din ceea ce sunt și fac. Nu știu cine sunt, sau, cum mă alint eu, sunt încă work in progress. Am o mulțime de pălării și roluri însă de fiecare dată când mă gândesc la ele simt că mai am ceva de explorat în mine și încă cineva pe care îl pot aduce în această realitate. Pentru cei cu care chiar nu m-am cunoscut până acum – sunt antreprenor din 2003, am formări atât în marketing, cât și în training, coaching și învățare organizațională – când am trecut de 10000 de ore de formare în diverse domenii am încetat să le mai număr. Mi-am păstrat obiceiul că în fiecare an să dedic 3-400 de ore studiului sau dezvoltării de abilități. Sunt fiică, mamă și soție și soră mai mare – atât de surori naturale cât și de surori spirituale.
Sunt o fire curioasă așa că cel mai mult îmi place să descopăr lumea în care trăim și oamenii. Fac asta prin cursurile la care particip și prin artă – muzică, film, teatru, pictură, dans…
Povestea mea cu revistele este veche, chiar mai veche decât mi-am dat seama. Primul meu job de lungă durată a fost pentru o revistă de amenajări interioare. Am învățat acolo tot ce era de învățat despre a face o revistă. Abia mai târziu, am realizat că a fi într-o redacție era ceva ce îmi amintea de copilărie. Bunica paternă a fost secretar de redacție la revista Femeia și în primii mei ani de viață mă lua la redacție în Casa Presei (pe vremea respectivă Scânteia). Dar amintirile de acolo mi-au revenit abia după 30 de ani. În antreprenoriat, mi-am dorit din totdeauna ca evenimentelor și site-ului să asociez și un proiect editorial tipărit, însă cum activitatea mea s-a desfășurat preponderent după 2009, de când se vorbește foarte mult despre moartea printului, n-am găsit un moment oportun să lansez un proiect propriu în formă de revistă. În 2019 revista Psychologies își căuta un nou partener pentru licență în România și un grup de prietene și soțul meu m-au încurajat să preiau antreprenorial acest proiect. Desigur fiecare curs pe care l-am făcut m-a modelat și uitându-mă la propunere din punct de vedere al consilierului de carieră, părea că toată experiența mea era predestinată ca să pot susține acest rol. Așa că din 2020, Psychologies a devenit principala mea activitate profesională și principalul business de care mă ocup direct. Îmi place, mă provoacă, mă crește și mă hrănește în același timp.
Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea.
E atât de greu să aleg unul, e ca și când ai avea mai mulți copii și trebuie să vorbești doar de unul și simți că îi nedreptățești pe ceilalți. :-)
Dacă mă uit la tot parcursul meu de antreprenor, cred că cea mai mare realizare a mea a fost că am putut să mă reinventez după ce în 2012 am dat faliment cu primul business. Cred că mulți antreprenori ajung să se identifice cu muncă lor, cu produsele pe care le creează. Cel puțin așa eram eu în acel an. Nu voiam să fac altceva, aveam senzația că nu știu să fac altceva și că dacă mi-ai lua activitatea aș înceta să mai exist. Cel puțin din punct de vedere profesional. Și să vezi că dintr-o greșeală de management totul, dar totul se năruie… a fost wow… nu în sens pozitiv, dar absolut wow… A fost un punct acolo în care a trebuit să trec peste orice sentiment negativ, peste orice semnificație pe care o dădeam momentului, să îmi asum întreaga responsabilitate pentru eșec și să văd cum poate viața mea să continue. Acum mă uit în urmă și desigur, din punct de vedere al business-ului și al managementului am luat o mulțime de lecții din acel moment și o mulțime de „așa nu …” Însă din punct de vedere al emoțiilor, a fost cel mai intens moment și cea mai puternică lecție. Și în final am învățat să o aleg și să fiu mândră de cum am reușit să transform acel eșec.
Ce disciplină ai, cum arată o zi de-a ta?
Cea mai mare disciplină mi-o dau copiii. Adică, vrei nu vrei, ai-n-ai chef în fiecare zi trebuie să le creezi rutina lor și să faci lucrurile care sunt benefice pentru ei. Înainte, îmi aduc aminte că îmi începeam diminețile cu yoga, meditație, alergat în parc… acum nici măcar nu mi se mai pare că aș fi eu. Ei sunt disciplina mea. Îmi încep dimineața cu o meditație scurtă de 15 minute sau dacă am întârziat în pat după ora 6:30 cu o rugăciune atât de scurtă cât o respirație. Primul lucru este să pregătesc micul dejun pentru noi patru. După ce copiii pleacă la școală îmi iau 30 de minute în care citesc sau reflectez la diverse aspecte care mă preocupă. Ziua de muncă are de regulă 5-6 ore, așa că am învățat să deleg și să fiu eficientă. Serile mi le ocup cu familia sau învățând ceva nou.
Ce faci când ai senzația că ai obosit/ că jonglezi cu prea multe?
Nu prea obosesc. Am constatat în ultimii ani că simt oboseală doar atunci când nu îmi țin cuvântul, când nu fac ce am spus – în primul rând mie, apoi celor din jur. Atâta vreme cât îmi țin cuvântul nu simt oboseală oricât de multe lucruri aș avea de făcut.
Înainte de 2012 mai spuneam despre mine că probabil că într-o viață anterioară am fost jongleur, pentru că realmente simțeam că fac tot felul de permutări să îmi țin viața în echilibru, să mă achit de toate obligațiile. Apoi am văzut că în experiența mea, atunci când simțeam că jonglez cu lucruri, ce făceam de fapt era să mă lupt să acopăr toate zonele în care nu aveam integritate, acolo unde făcusem promisiuni – către mine și către alții și îmi era greu să le țin și nici nu eram în comunicare.
Ce se întâmpla era că nu îmi asumăm impactul că eu jonglam cu toate elementele. Ce am schimbat? A fost să mă uit la toate ariile mele de viață care nu funcționau sau nu funcționau așa cum îmi doream, să fac ordine, să fac curat, să completez ce este lipsă, să comunic. Obiceiul pe care l-am căpătat este că ori de câte ori simt oboseală psihică mă uit să văd unde nu am integritate și ce acțiuni sunt necesare că să o restaurez. Și nu când spun integritate nu are nicio legătură cu etică sau cu morală. Ci eu cu mine, unde am zis că fac, ce am zis că fac și ce nu am făcut.
Ca să dau un exemplu concret – una an de zile am fost foarte obosită pentru că îmi promisesem că încep să învăț o nouă limbă străină și în fiecare zi lăsam pe ziua următoare. În ziua în care am început să acord 5 minute pe zi acelei limbi străine, toată oboseală s-a risipit, ba mai mult, cele 5 minute îmi dau o energie fantastică.
Cum îți menții nivelul de energie/ entuziasm suficient de bun încât să îi inspiri și pe alții?
Cred că în mare parte am răspuns la asta în întrebarea anterioară. Mă analizez constant să văd unde nu am integritate, unde pot crea ceva mai mult în viața mea și care sunt acțiunile pe care le am de făcut. Asta îmi dă energie.
Cine te inspiră pe tine?
Copiii. Nu doar ai mei. Natura. Arta.
Ce obiceiuri ai care te mențin „fit” mental și fizic?
Din păcate, până acum câțiva ani, nu am dat importanță corpului. Era cumva doar un vehicul care îmi transporta creierul dintr-o parte în alta. Am avut revelația că am un corp și am învățat să mă împac cu el. Acum am grijă să îi ofer mișcare și alimentație potrivită și îmi place să îl duc la masaj o dată pe săptămână. Asta e și o disciplină mentală, la început a trebuit să duc muncă de lămurire cu creierul meu că este OK să stau o oră și să nu fac nimic.
Despre fit mental – am o listă mult mai lungă – în afara lecțiilor scurte de limbi străine, fac exerciții de memorare, calcule mentale complexe și photoreading.
Ce cărți/ podcasts ai recomanda?
Sunt atât de multe încât nu aș vrea să nedreptățesc pe cineva uitându-l. Eu urmăresc din pasiune media din România – încă știu toate grilele posturilor TV (deformare profesională), vizitez toți influencerii din RO de la fashion la marketing digital, activitățile clienților mei – podcast-urile lor…
Ce recomand este că fiecare să își găsească tribul și mentorii. Să caute să vadă ce răspunde cu adevărat chemării sufletului și cine vorbește pe inima lui.
Apoi, desigur, iar deformare profesională – dacă vrei să fii în top performeri în domeniul tău, urmărește și citește TOT ce se întâmplă în industria ta și în industriile conexe. Și când spun tot nu înseamnă să stai ore cu conținut care nu este relevant, scanează titlurile, citește pe diagonală dar nu lăsa nimic nerăsfoit. Creierul tău va ști să îți aducă aminte de informația relevantă la momentul potrivit.
Ai/ ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el/ ea/ ei și cu ce te- a(u) ajutat?
Am avut privilegiul să învăț direct de la nume sonore în coaching Sir John Whitmore și Tim Gallwey, iar relația mea cu Connie Larkin este cea mai apropiată de o relație cu un mentor. Ne-am cunoscut în 1996 și ne-am intersectat de-a lungul timpului de mai multe ori. În 2012, m-am lăsat modelată de ea. Ajunsesem la concluzia că dacă viața mea nu funcționa așa cum îmi doream nu am nimic de pierdut dacă îmi dedic timpul și atenția învățăturilor altcuiva. Connie era extraordinară din toate punctele de vedere. Vedea prin mine. Mă provoca și mă proteja în egală măsură. Cel mai mult m-a ajutat că mi-a spus că se raportează la mine ca la potențialul meu și am început să mă uit să văd ce vede ea în mine. Eu târam după mine un eșec, îl luasem în brațe și nu îi dădeam drumul. Și când am început să mă uit la mine de unde se uită ea, am început să am abilități de care am fost uimită.
Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10/ 20 de ani?
Trăiește mai mult, gândește mai puțin!
Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?
Mulțumesc pentru întrebări, au fost foarte generoase și mi-au oferit prilejul să revăd amintiri și să
mă redescopăr.