Oameni care ne inspiră. Lavinia Răducu.

Despre tine – cine ești, ce îți place, cum ai ajuns să faci ce faci acum

Eu sunt un om binecuvântat. Binecuvântat cu identificarea misiunii sale încă „de la începuturi” și astfel obiectivele mele au fost “mai ușor” de realizat. Dacă ar fi să mă definesc printr-o imagine, aceea este a unui caleidoscop, imagine care se corelează cu valoarea mea principală – diversitatea, în toate formele și modalitățile de manifestare.

Un proiect de care ești mândră, o realizare a ta – spune-ne despre ea

De-a lungul anilor au fost multe proiecte și inițiative, nu știu dacă aș alege unul… Sunt însă mândră că am reușit să susțin persoane în momente importante pentru cariera și/sau viața lor. De exemplu, am avut un coleg care a venit să demisioneze într-un moment dificil din viața personală. L-am rugat să aștepte, iar după 2 luni situația s-a rezolvat și cariera lui a continuat în direcția dorită. Ne auzim din când în când și, revenind la întrebare, trăiesc un sentiment de realizare când îmi spune “Nu aș fi făcut asta dacă demisionam atunci…”

Ce disciplină ai, cum arată o zi de-a ta?

Recunosc că sunt dependentă de planificare. Fără planificare nu aș putea „juca” rolurile vieții mele. Am avut recent o conștientizare în acest sens, pentru că hotărâsem cu niște prieteni să facem clătite într-o seară și când s-au răzgândit am fost inițial frustrată… apoi mi-am amintit să respir, de fapt e un lucru pe care îl pot elimina de pe lista de „to do”. Rutina mea zilnică începe cu 10 -12 min de exerciții de respirație, scriu în jurnal, planificarea zilei și se finalizează seara cu o carte.

Ce faci când ai senzația că ai obosit/că jonglezi cu prea multe?

Mă opresc și evaluez situația. Îmi place mult exercițiul celor „5 De ce?” pe care îl utilizez la fel de des în viața personală, dar și în cea profesională. Pentru mine, este o metodă eficientă care mă ajută să mă recalibrez și mă concentrez pe aspectele importante.

Cum îți menții nivelul de energie / entuziasm suficient de sus încât să îi inspiri și pe alții?

Energia mea vine din interacțiune și astfel am un „izvor” permanent. În plus, am învățat la începutul activității mele importanța zâmbetului. Șeful meu de la acea vreme spunea că un om de resurse umane care nu zâmbește nu transmite mesajul potrivit în organizație. Așa că am învățat să zâmbesc și e greu să fii lipsit de energie/entuziasm când zâmbești.

Cine te inspiră pe tine?

E o listă destul de lungă… Majoritatea nu sunt persoane cunoscute publicului, dar sunt o sursă de inspirație prin ceea ce fac în fiecare zi departe de ochii social media. Sunt acei oameni care reușesc să tranforme situațiile din viața lor în sursă de susținere pentru cei din jur.

Ce obiceiuri ai care te mențin „fit” mental și fizic?

Desi sunt începătoare, nu îmi pot imagina cum m-am descurcat atâția ani fără meditație. Să am grijă de mine holistic, inclusiv pe plan fizic, e printre obiectivele acestui an. „Fit” fizic este un aspect al vieții mele pe care l-am neglijat în ultimii ani și la care am început să lucrez recent.

Ce cărți / podcasts ai recomanda?

E o întrebare foooarte grea… Cum spuneam, am interese diverse, cel mai des ascult podcast-ul Harvard Business Review IdeaCast, iar dacă vorbim de cărți recitesc periodic Jim Collins „Good to Great” care a fost tradusă în limba română sub titlul „Excelența în afaceri”. Sunt îndrăgostită iremediabil de Jung, pe care l-am descoperit în facultate și mă bucur că e „la modă” acum.

Ai / ai avut un mentor sau niște mentori de-a lungul timpului? Spune-ne despre el / ea / ei și cu ce te-a(u) ajutat?

Am beneficiat de suportul mai multor mentori, cu unii am lucrat în mod formal, cu alții informal. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de la ei, indiferent de modul și contextul în care mi-a fost oferită, este că avem nevoie să fim bine cu noi și să ne oferim compasiune. Și cea de a doua, că în viață există o singură situație imposibilă: când nu mai suntem.

Ce sfat i-ai da eului tău de acum 10 / 20 de ani?

În facultate mi-am ales un motto, un citat din Sartre: „Important nu este ce face istoria din noi, ci ceea ce facem noi din ceea ce face istoria din noi”. Eu-lui meu de acum 20 de ani i-aș spune să folosească mai mult acest motto pentru a-l face să tacă pe „judecătorul intern” care a stopat sau amânat anumite decizii și proiecte.

Ce nu te-am întrebat și ți-ar plăcea să împărtășești cu noi?

Cât de mult iubesc oamenii și ce privilegiu extraordinar este să însoțesc momente din călătoria lor… Le sunt recunoscătoare și le mulțumesc pentru tot ceea ce îmi oferă și mă învață zi de zi.

Posted in Uncategorized