Cu cât lucrurile se schimbă mai mult

„Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât mai mult ele rămân la fel, spunea scriitorul francez Alphonse Karr. Pe la sfârșit de secol XIX, Caragiale ironiza abuzul de franțuzisme tot mai răspândit în societatea noastră de atunci. Efectul comic e evident cel puțin la o lectură contemporană a operelor sale. S-au schimbat multe de atunci dar din punct de vedere al tendinței noastre de a abuza limba română cu cuvinte de import, s-a schimbat doar limba, azi avem anglicismele.


Zița lui Caragiale era, în acea noapte furtunoasă, ambetată absolut, astăzi poți să întrebi pe cineva, ”Și, cum a fost acolo?” iar un răspuns cât se poate de nonșalant (ca să nu zic casual) pe care îl poți primi ar putea să fie: super annoying. Este la fel de comic? Dacă nu e evident, cred că cel mai de succes film românesc din ultimii 30 de ani (conform vânzărilor de bilete) poate să ne demonstreze mult mai bine cât de comică poate să fie anglicizarea contemporană. Iar titlul filmului nu putea să fie decât Teambuilding. Așa cum și Caragiale trata mult mai multe aspecte ale societății decât fenomenele lingvistice, la fel și acest film este mult mai mult decât atât.


Totuși, nu am putut să nu remarc zilele acestea, ironic, chiar în mijlocul mediului de inspirație al filmului, corporațiile, cât de virale au devenit glumele din film legate tocmai de folosirea limbii. Deja, kind reminder nu mai însemnă ceea ce însemna acum o lună, iar dacă nu rezonează încă cu voi (ca să nu zic rings a bell) căutați măcar, pe internet; câteva secvențe din film. Da, corporația, multinaționalele, au fost medii propice care au generat importul în masă al anglicismelor și până la un anumit punct este firesc și normal ca o limbă să adopte neologisme. Ele devin treptat parte integrantă a limbii și nu e nimic comic atunci când zicem că băgăm mașina în marșarier sau că lucrăm la laptop. Dar de la utilitate sau nevoie până la abuz și efect comic există totuși o distanță.
Unii specialiști menționează lenea, snobismul și nevoia de apartenență la o castă, ca surse ale abuzului de cuvinte străine care penetrează limba.

Cred că acest film poate să ne ajute, în felul lui, artistic, la conștientizarea nu doar a comicului involuntar dar și la a ne face mai atenți și grijulii la modul în care ne exprimăm. Asta cel puțin pe noi cei care lucrăm sau gravităm în jurul locurilor cu densitate mare de anglicisme. Cum spunea, odată, un participant la un curs, vezi că ți-a rămas un pic de engleză în colțul gurii!”


Weekly Inspiration scris de Lucian Mihai.