„Sunt la raionul de îngrijire personală dintr-un hipermarket, citind eticheta unui șampon. Realizez că au trecut vreo 5 minute și încă nu m-am hotărât dacă să îl cumpăr sau nu. Este din ingrediente naturale în proporție de 98%, dar. Este fabricat în Romania? Din produse locale? Ambalajul e reciclat, sau măcar reciclabil? Produsul este testat pe animale? Și încă nici nu am pomenit prețul sau calitatea.
Nu este ușor deloc să îți aliniezi stilul de viață la credințele interioare, să traduci în alegeri conștiente valorile asumate la nivel declarativ. Și nu e vorba doar despre șampon. Dacă m-ar întreba cineva ce părere am despre toată dezbaterea legată de mediu, i-aș spune fără să ezit că sunt o ecologistă convinsă. Și totuși, n-am mai participat la o campanie de plantare sau de ecologizare de nu știu când. Acasă încercăm să reciclăm cât putem, suntem atenți la consumul de apă și energie, folosim rar mașina, și totuși zi de zi strângem pungi peste pungi, pline de plastic și cartoane. Întotdeauna mi-au plăcut animalele, mi-e groază să mă gândesc la metodele moderne de zootehnie, și totuși mănânc carne aproape în fiecare zi. ”Disonanță cognitivă much?”, după cum zice o sintagmă în trend zilele astea.
Nu e ușor, dar cred că efortul merită făcut. “O viață necercetată nu merită trăită”, spunea Socrate acum vreo 2500 de ani, și are în continuare dreptate. Îi admir pe cei care și-au cercetat sufletul și conștiința și au reușit să găsească un stil de viață în armonie cu crezurile lor. Însă îi admir încă și mai mult pe cei care, făcând asta, încearcă să îi convingă sau să-i influențeze pe ceilalți cu eleganță și discreție, rezistând tentației de a-i evangheliza, oricât de dreaptă sau morală ar fi alegerea lor. Doar având un strop de toleranță, de generozitate față de slăbiciunile și rătăcirile fiecăruia dintre noi, cred că putem să păstrăm deschise niște punți de comunicare, atât de necesare în lumea noastră parcă tot mai polarizată.”
Weekly Inspiration scris de Alina Doica.