Suntem atât de raționali pe cât credem?

Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană echilibrată și rațională. Cred că nu sunt singurul. Chiar ni s-a spus asta și ni s-a repetat în diferite feluri. De mici am învățat că omul este o ființă rațională cu cel mai mare grad de inteligență din întreaga biosferă. Mai mult decât atât, de sute de ani, introdusă prima dată de Adam Smith, teoria lui homo economicus este fundamentul economiei de piață și pleacă de la premisa că omul este o ființă rațională care ia decizii bazate pe ceea ce gândește că îi aduce bunăstare, îi maximizează câștigul financiar și îi satisface propriile interese.


Cel mai simplu exemplu în acest sens este că atunci când homo economicus decide, în calitate de consumator, achiziția unui bun sau a unui serviciu, ia inevitabil în considerare prețul, calitatea și confortul. Dacă două produse sunt aproape identice dar sunt vândute la prețuri diferite, acesta va alege produsul mai ieftin pentru că este în interesul său. La fel. În calitate de angajat, același „om economic” va alege să lucreze pe un salariu mai mare, cu mai multe beneficii, chiar dacă lucrează mai mult, dacă banii câștigați satisfac interesul acestuia.


Poate la prima vedere aceste lucruri par evidente, de bun simț și adevărate. Sunt ele oare? Suntem noi aceste ființe raționale care luăm decizii pentru a ne satisface interesele? La o privire mai atentă poate ne vine să răspundem că nu tot timpul, pentru că, poate, ne aducem aminte, recunoaștem la noi sau am observat în jur și alte situații sau decizii mai puțin raționale. Și dacă le recunoaștem, tot ne vine să zicem că sunt excepții de la regula omului economic. Indiferent dacă sunt excepții sau nu, dacă vom căuta un răspuns legat de cauza lor, printre primele care ne apar sunt cele care au la bază tot ceva logic: educația financiară. Cu cât avem mai multe noțiuni economice și financiare, cu atât deciziile noastre economice sunt mai raționale. Sigur găsim și aici multe exemple care să demonstreze că oameni cu un oarecare grad de educație financiară iau decizii economice nu foarte raționale.


În 2002, un psiholog, Daniel Kahneman câștigă premiul Nobel pentru economie. De ce un psiholog? Pentru că, folosind rezultatele cercetărilor sale psihologice, el răstoarnă teoria lui homo economicus. Cercetările sale demonstrează că omul este o ființă capabilă de raționamente logice și analitice dar și o ființă care, de ce mai multe ori, din cauza efortului necesitat de gândirea rațională, ia decizii intuitive și emoționale capabile să îi afecteze propriile interese.
Îmi plăcea să cred că sunt o persoană echilibrată și rațională. Cărțile lui Kahneman m-au ajutat să mă cunosc și să mă înțeleg mai bine și au fost o sursă de inspirație, chiar cu multe elemente practice care mă ajută să iau (nu tot timpul) decizii mai bune. Vă las aici doar câteva idei care poate sunt folositoare, dar e un fel de vă inspira să descoperiți voi ce demonstrează Kahneman:

  • Noi, oamenii, nu gândim în primul rând în perspectivă și la consecințe în viitor pentru a maximiza utilitatea deciziilor noastre. Reacționăm mai degrabă la lucruri în primul rând în termeni de pierdere sau câștig. Percepțiile de câștig sau pierdere sunt mai degrabă reacții imediate și emoționale și acestea au un impact imens în calitatea deciziilor noastre.
  • Intuiția e cu atât mai bună cu cât este lăsată la urmă, după ce am analizat logic o problemă și am descompus-o în elementele importante.
  • Avem senzația că am ajuns să credem în ceva anume pentru că avem argumente pentru acel lucru. Este exact invers. Credem în concluzii și abia apoi ne creăm o argumentare în sprijinul acestora. Credem în acele concluzii pentru că oamenii pe care îi iubim sau în care avem încredere cred în ele, iar motivele sunt legate de coerență emoțională și nu de coerență logică. Coerența emoțională este mai importantă pentru noi decât coerența logică.
  • Sfaturile și perspectivele altora ajută în luarea unor decizii mai bune dar pentru asta e nevoie să căutați un anume fel de persoană. O persoană care vă place dar care nu este prea preocupată de emoțiile și sentimentele voastre e cea care probabil vă va da sfaturile mai valoroase.
  • Dacă este nevoie să luați decizii într-un colectiv de oameni e mai bine ca fiecare să scrie înainte răspunsurile lor. Prima persoană care vorbește are o influență prea mare și poate influența raționamentul celorlalți (mai ales dacă are un fel de ascendent asupra lor).

Weekly Inspiration scris de Lucian M Mihai.