”Îmi amintesc că m-a uimit și m-a amuzat când am aflat semnificația acestei prescurtări – FOMO, ”fear of missing out”. Un fenomen al zilelor noastre copleșite de multitudinea de opțiuni la orice pas, faptul că alegem ceva ne provoacă anxietatea tuturor lucrurilor pe care le excludem prin această alegere. Stau în casă vineri seara și mă îndop cu ultimul sezon al nu știu cărui serial obscur? Dacă prietenii mei sunt în cel mai cool loc din oraș, despre care n-au auzit încă nici măcar influencerii momentului? Panică.

Contextul actual a simplificat mult aceste lucruri. Cel puțin pentru o vreme nu am ieșit nicăieri; în continuare modalitățile de a socializa sunt destul de limitate și vor mai fi pentru o bună bucată. Dar cum omului nu pare să-i fie dat să trăiască fără să se frământe, au apărut alte anxietăți, alte moduri de a tânji.

Spunea cineva într-un podcast pe care l-am ascultat recent că printre altele, noua stare de fapt ne privează de întâlnirile întâmplătoare. Există o bogăție subtilă a acestor întâlniri, mai ales dacă le transformăm în prilej de taifas sau dimpotrivă, de rezolvare ad-hoc a unor daravele mărunte ce ne stăteau pe cap. Mai există și acea surpriză de a-ți fi ieșit cineva în cale, pe care te bucuri să-l vezi, ceea ce a devenit mai puțin posibil în epoca întrevederilor virtuale programate la minut.

Cred totuși că putem suplini într-o oarecare măsură acest gol mai puțin evident. Putem să-i sunăm pur și simplu pe cei cu care n-am mai vorbit de ceva vreme, fără un motiv anume, doar cu gândul de a-i întreba ce mai fac și a asculta până la capăt răspunsul. Pentru ei, va fi o surpriză la fel de plăcută ca o întâlnire întâmplătoare, într-o zi de vară.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#enablingchange
#communication

Read More

“Coachingul ne poate ajuta cu condiția să vrem ajutor. Apoi, e important să ne alegem bine coachul. De câțiva ani au apărut coaches cum apar ciupercile după ploaie, există acest pericol al diletantismului.

Aici recunosc că sînt mai de modă veche: cred în medicul care a studiat medicina pe bune, în psihologul care a făcut studii, a dat examene, fără să dea bani pentru o diplomă, în inginerul care construiește un pod după ce a învățat mult timp cum trebuie să facă lucrurile.

Un alt aspect important este să fim dispusi să ne construim o anumită disciplină personală de care să ne ținem. Schimbările nu se întâmplă peste noapte, ele cer consecvență, răbdare. Un coach te poate ghida, ajuta să găsești calea cea mai bună pentru tine, poate să fie lângă tine când ai nevoie, dar tu trebuie să mergi pe acea cale.”

Georgeta Dendrino a răspuns câtorva întrebări despre coaching, autocunoaștere, disciplină și dezvoltare personală în general, într-un interviu acordat pentru portalresurseumane.ro. Citește-l în întregime aici: https://bit.ly/2Eote9D

Read More

”Să ne gândim:

Am vrea să ne opereze un vecin după ce a citit pe Google cum se face o operație?

Am vrea, pentru copilul nostru, un psiholog care nu a dat pe la școală, a luat examenele cu bani?

Am vrea un profesor de limbi străine pentru care ‘furculition’ înseamnă furculiță?

Am vrea să ne construiască o casă cineva care a construit doar cu piese de lego?

Am lăsa mașina la un service unde să o repare cineva care nu a lucrat toată viață decât la câmp sau a fost vânzător la magazinul din colț?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este NU, dacă vrem, la rândul nostru, să fim considerați profesioniști și să aibă încredere ceilalți în noi, e timpul să dăm încredere și să respectăm: profesorii, medicii, inginerii, actorii, arhitecții, cercetătorii, jurnaliștii, psihologii, constructorii, pe toți cei care au studiat mult că să aibă acele meserii.

Și, desigur, să nu ii mai acceptăm pe demagogi, pe cei care pretind că se pricep la toate, falsele valori.”

Într-o perioadă în care apelul la autoritate trece printr-o zonă crepusculară, este bine să triem informațiile pe care le primim. Georgeta împărtășește câteva gânduri pe această temă într-un articol nou pentru spotmedia.ro.

Îl puteți citi în întregime aici: https://bit.ly/308FGmx

#authority
#stayinformed

Read More

”Când cineva cu care am făcut coaching și cu care m-am împrietenit, a făcut pentru mine pâine fără gluten și mi-a adus-o acasă, când aveam febră.

Când o văd pe Sophie, în fiecare an când reîncepe școala, și când, la careu, cântăm Gaudeamus.

Când am luat un premiu internațional și mi-au cântat ‘simply the best’.

Când, la petrecerea mea de 40 de ani, colegii mi-au cântat același cântec.

Anul trecut, la Festivalul dansului, când au dansat Răzvan Mazilu și Monica Petric.

Când cineva cu care colaborez de mai mulți ani mi-a adus un Serafim, spunându-mi că și-a rugat sora să îl facă pentru mine, ca să știe că am un fel de înger păzitor.

Când cele două antreprenoare cărora le-am fost coach, una din SUA, cealaltă din MENA (Middle East North Africa), au câștigat marele premiu la Cartier Women’s Initiative Awards.

Când, în pandemie, am realizat că două persoane m-au întrebat zilnic cum îmi e.

Când am primit cadou o carte cu dedicația: ‘mi-ai schimbat lumea’.

Când o clientă pe care nu o mai văzusem de mulți ani mi-a spus că se ghidează după ceva ce îi spusesem la începutul anilor 2000, și anume: ‘cea mai bună investiție pe care o poți face în viață este investiția în tine însăți’.

Pe tine ce te-a impresionat în ultimii ani atât de tare că și-au dat lacrimile?”

Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.

#grateful
#enablingchange

Read More

”M. E.: Ați făcut simulări, teste, evaluări ale lor? Ați schimbat ceva în modelul de business?

Georgeta: Lucrăm de acasă, ceea ce implică deja regândirea modului în care ținem toate cursurile.

Pe termen lung, mă gândesc nu la „work from home”, ci la „work from anywhere”, cu niște puncte de control regulate. Probabil că și la anul vom lucra în același fel.

A ține cursuri în mediul virtual implică să ne dezvățăm de cum făceam lucrurile și să învățăm să lucrăm pe diverse platforme, să fim atenți la alte lucruri, să ne dezvoltăm alte abilități.

Este ușor de zis, dar nu este la fel de simplu să te schimbi de pe o zi pe alta. Sunt oameni care ne cer prețuri mai mici pentru că facem totul online, ca și cum efortul ar fi mai mic. Nu e deloc așa. Este vorba despre adoptarea rapidă a unui alt mindset, de tehnologie, platforme, instrumente noi, alte abilități.

Ironia face că în februarie am ținut workshopuri despre Learning Agility. La o lună după aceea, a trebuit să demonstrăm toți acest concept.”

Georgeta a răspuns câtorva întrebări despre felul în care ne adaptăm în această perioadă, într-un interviu pentru Manager Express. Recomandăm cu drag și restul interviului! Îl puteți citi aici: https://bit.ly/39L7Rex

#adapting
#enablingchange

Read More

”Vă invit să ne gândim la viața noastră ca la o construcție cu piese de Lego. Ce construcție ar fi viața ta?

Să ne imaginăm acum că desfacem toate piesele de Lego și le punem într-o cutie mare, atât de mare încât să le vedem pe toate clar. Avem viața noastră deconstruită în bucăți mici.

După ce am deconstruit obiectul nostru, ne uităm altfel la piese, din mai multe unghiuri, așa cum copiii se uită la piesele din magazin. Și reconstruim, de această dată gândindu-ne diferit, stând, metaforic, cu capul în jos, ca să avem alte perspective. Scopul este să construim ceva care să funcționeze mai bine pentru noi, date fiind vremurile, date fiind obiectivele noastre pe termen mai lung.

Putem să ne stabilim niște puncte de referință. De exemplu: mental, emoțional, a avea, a fi, a deveni, sau altele: carieră, financiar, spiritual, familie, sănătate.”

Câteodată, un joc Lego poate fi revelator. Georgeta propune o modalitate prin care putem ajunge acolo printr-un exercițiu mental foarte util.

Astfel, să începem: viața ta ce fel de construcție ar fi?

Citește articolul complet aici: https://bit.ly/2X45ldV

#enablingchange
#perspectiveshift

Read More

”Astăzi m-a sunat un robot. Sigur, am mai interacționat și eu, ca și voi probabil, cu Maria de la bancă sau cu Andreea de la telefonie, atunci când am apelat serviciul clienți al diverselor companii. Dar este prima oară când am primit eu un apel iar la capătul celălalt s-a aflat de la început până la sfârșit un robot. Nu era o promoție, nu eram neapărat un număr dintr-o bază de date, era un apel specific legat de unul dintre serviciile pe care le folosesc de la acea companie.

La început am avut parte de mesajul acela binecunoscut, ”continuarea convorbirii reprezintă acceptul, etc”, și am fost tentată să închid, din spirit de frondă. Mărturisesc însă că a izbândit curiozitatea. Ei bine, nu, nu m-a preluat niciun operator. Nu am scos niciun cuvânt pe durata ‘convorbirii’, totul s-a desfășurat prin intermediul ecranului tactil.

Mereu în astfel de situații îmi revine în minte titlul faimosului roman al lui Huxley, ”Minunata lume nouă”. Ceea ce mi s-a întâmplat mie astăzi este o realitate care se banalizează pe zi ce trece. Mă gândesc însă că asta ne face din ce în ce mai responsabili de felul în care comunicăm unii cu alții. Pe măsură ce roboții vor deveni tot mai puțin scenariu SF și tot mai mult parte din viața noastră cotidiană, interacțiunea cu o altă ființă umană din afara cercului imediat va fi tot mai prețioasă. Sper din tot sufletul că o vom trata ca atare.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#enablingchange
#communication

Read More

Câteva reflecții despre lideri, echipe și perioada prin care am trecut și trecem în continuare.

Într-un articol pentru Revista CARIERE, Georgeta Dendrino oferă și câteva sfaturi pentru cei în funcții de conducere:

”Să accepte că oamenii din echipă au o stare de disconfort. Nu a fost și nu este încă ușor pentru nimeni. E mai bine să acceptăm acest lucru decât să negăm, să ne arătăm viteji.

Este util să creăm un context sigur din punct de vedere psihologic în organizație, în echipă, dacă vrem ca oamenii să performeze. Știu, e greu, parcă nu avem timp, parcă acum trebuie să fim mai cu energie, mai agili, mai dedicați.

Dar, așa cum îmi tot amintește un amic, ”It is what it is”, de aici trebuie să plecăm, nu de unde am vrea noi.”

Citește articolul complet aici: https://bit.ly/307ahAY

#enablingchange
#reflectiveleadership

Read More

”Frica…

De apă
De înălțimi
De virusul ăsta
De moarte
De a vorbi în public
De a fi umilit în public
De nereușită
De inadecvare
De respingere
De abandon
De singurătate

… toate acestea și multe alte frici ne fac să trăim parcă cu frîna trasă, să ne mișcăm prin lume asemenea albatrosului rănit al lui Baudelaire, să nu funcționăm la întreaga noastră capacitate.
Toate acestea fac să ne bucurăm mai puțin, să iubim cu grijă, să nu gustăm libertatea din plin, să avem încredere puțină în noi și în ceilalți, să experimentăm numai atunci când nu ne expunem prea tare, când avem un confort.

Dacă am lua piciorul de pe frîna și am apăsa accelerația, asa cum facem când ne conducem mașina, cum s-ar simți? Cum ar fi să trăim mai des ca atunci când conducem o mașină decapotabilă pe o coastă în Italia, cu muzica preferată și doar grija de a avea cea mai bună zi de până atunci?”

Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.

#enablingchange
#freeyourmind

Read More

”Laptopul meu are personalitate: când se încarcă 100%, când nu vrea deloc, când stă pe la 50%. Nu am observat acest lucru până la pandemie, când 12-14 ore din ziua mea sînt în fața ecranului. Cum folosesc mult video, am nevoie să am bateria buna, cablurile bune pentru încărcătoare.

Aș compara laptopul și nevoia de a fi încărcat, up and running mereu, cu modul în care ar fi de dorit să fie ‘încărcați’ cu energie oamenii din organizații.

Avem toți zile când avem energie, sîntem pe val, zile când sîntem la nivelul marii, iar altele sub apă, când nu ne vine să începem ziua. Cu atât mai mult, în incertitudine, e necesar să avem diverse intervenții care să ne susțină.
Aș îndrăzni să afirm că o responsabilitate mare revine fiecăruia dintre noi dar un sprijin important poate veni de la companiile unde lucrăm.
Responsabilitatea individuală aș zice că este pentru nivelul de energie, de implicare. Aceasta presupune:

- Să identificăm ce ne face să ne dam jos din pat dimineața cu dorința de a face lucruri; ce proiecte avem de care de-abia așteptăm să ne apucăm.

- Să ne înconjurăm și de oameni care să ne susțină în a avea o stare bună.

- Să fim atenți la modul cum ne hrănim mintea, sufletul și corpul (ce citim, învățăm, ascultăm, ce emoții avem, ce mâncăm, dacă facem exerciții și în ce fel). Știu, par lucruri simple dar cât de buni sîntem în privința lor?

- Să găsim formule de a ne practica pasiunile, atât cât e posibil acum. Una din pasiunile mele o reprezintă parfumurile. Am multe, le combin; merg des la un magazin cu parfumuri de nișă, petrec destul de mult timp acolo; citesc despre parfumuri; ascult pe alții care povestesc despre ingrediente, istoria acestui domeniu.

- Să citim literatură sau despre oameni celebri, autobiografii. Cititul unor asemenea cărți ne dă senzația că trăim mai multe vieți noi înșine, ne dă idei.

- Să fim foarte atenți la cum alternăm momentele de relaxare cu cele de lucru, să le combinăm astfel încât să obținem starea cea mai bună pentru a fi cea mai bună versiune a noastră din acea zi.
Poate avem nevoie de cineva cu care să vorbim, atunci când ne este greu – să fim conștienți de asta și să căutăm cea mai bună versiune pentru noi: prieteni, coach, mentor, psihoterapeut, ce funcționează pentru fiecare.

Responsabilitatea companiilor:

Vă amintiți de poza aceea de după 2009, în care un CEO îi spune CFO că trebuie să investească în dezvoltarea oamenilor; CFO zice: dar dacă investim și pleacă? Iar CEO: dar dacă nu investim și stau?

Senzația este că acum e foarte important ca managerii să îi țină aproape pe angajați. Nivelul de incertitudine este mare pentru toată lumea. Acum este un moment în care să vedem ce nevoi au oamenii, cum putem să îi susținem.
Am văzut o prezentare la Back to Business Virtual Summit, în care reprezentanta firmei Kantar arăta rezultatele unui studiu făcut de ei. Era despre ce vor face oamenii după lockdown:

1. Focus mai mare pe igienă;
2. Să mănânce mai sănătos;
3. Să petreacă mai mult timp cu cei dragi;
4. Să investească în dezvoltarea lor.

După cum vedem, este o nevoie de a acoperi atât zonele de jos, cât și cele de sus ale piramidei lui Maslow.
Cred că dacă acum arătăm că ne pasă de oameni, de ce au ei nevoie, avem șanse mai mari ca ei să țină minte, să fie mai motivați, mai productivi.
O companie are acces la alte resurse, studii, poate susține dezvoltarea oamenilor la alt nivel, iar de această investiție beneficiază și ea.

Să nu uităm că, dacă sîntem ca laptopul meu, fără baterie, nu e prea simplu să ne încărcăm singuri. Nu căutăm resursele atunci, e bine să le avem listate deja, să avem pârghiile de sprijin stabilite, să avem un cablu de rezervă, care să ne reîncarce bateriile.

Tu cum îți reîncarci bateriile?”

Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.

#enablingchange
#energising

Read More