Reviews you can trust – No.4

“Simtul urgentei”

«Majoritatea organizatiilor dispar». Este o afirmatie din cartea lui John Kotter, un guru al schimbarii probabil foarte bine cunoscut in mediul de afaceri (Simtul urgentei – 2010, pentru editia in limba romana). O afirmatie socanta? Nu, daca ne gandim la evolutia speciilor in natura. Cartea trateaza unul dintre motivele cele mai comune pentru care organizatiile dispar – lipsa unui simt autentic al urgentei – si cateva tactici de a ne asigura ca urgenta devine o practica de zi cu zi in viata unei companii.

Pentru inceput Kotter face o diferenta foarte clara intre ce numeste el simtul autentic al urgentei si cei doi principali inamici: falsa urgenta (o stare de anxietate care conduce la actiuni frenetice, dar fara rezultate productive) si multumirea de sine (rezultatul succesului sau al succesului perceput, atitudinea de autosuficienta care impiedica schimbarea si se opune explorarii oportunitatilor si amenintarilor din jur). Cateva intrebari utile pentru a masura simtul urgentei sunt: programarea intalnirilor pentru a discuta initiative importante este dificila? Discutiile se concentreaza mai mult pe situatia interna? Oamenii pierd ore in sir facand sau participand la prezentari Power Point nesfarsite? Reactia fata de subiectele importante este pasiv agresiva? Problemele importante sunt trimise consultantilor sau unei echipe de proiect fara ca oamenii-cheie sa se implice?

Vestea buna este ca oricine poate da dovada de un simt autentic al urgentei si poate face ceva – sa semnaleze o oportunitate sau o amenintare importanta si sa isi faca vocea auzita in randul colegilor si superiorilor sai. Aici Kotter da cateva exemple relevante de simpli angajati care au reusit sa miste lucrurile pentru ca au folosit in mod inteligent canalele de comunicare si, mai ales, pentru ca s-au adresat in aceeasi masura mintii si inimii ascultatorilor. «Scepticismul nu blocheaza neaparat comunicarea. Neincrederea insa, da.» spune Kotter, pe buna dreptate. Un adevarat campion al schimbarii fososeste o strategie care creeaza actiuni alerte, orientate catre lumea din exteriorul companiei, si care tinteste inima celor implicati, nu doar mintea.

Cum nici o batalie nu se poate castiga fara una sau mai multe tactici, Kotter prezinta in continuare patru metode de a crea si a mentine treaz simtul autentic al urgentei: aduceti lumea din afara in interior, comportati-va cu urgenta in fiecare zi, descoperiti oportunitatea din criza si ocupati-va de indivizii NuNu. Prima dintre ele mi-a atras atentia in mod deosebit, prin ceea ce afirma: de cele mai multe ori companiile sunt prea orientate spre interior. Prinse in plasa propriilor proceduri si reguli isi pierd agilitatea si devin victimele unei amenintari care nici macar nu vine din industria lor (vezi faimosul exemplu al industriei muzicale si al mp3-ului). Iata cateva actiuni simple, usor de facut de catre oricine, indiferent de nivelul ierarhic, prin care lumea exterioara revine in organizatie si o ajuta sa se trezeasca la realitate, cum se spune: trimiteti oamenii in misiuni de recunoastere; invitati oameni din exterior in companie – nu trebuie sa fie oaspeti de seama, pot fi oricine ar aduce informatii sau perspective valoroase pentru angajati; aduceti in mod regulat informatii relevante si atragatoare, folosind puterea imaginilor; faceti un film despre lumea de afara; ascultati mereu angajatii care au contact cu clientii; nu feriti oamenii de stirile alarmante; redecorati.

Va las pe voi sa descoperiti celelalte trei tactici, precum si multitudinea de povesti simple si memorabile pe care Kotter le spune in aceasta carte instructiva si utila, acum poate mai mult decat niciodata.

I Interact with you