”«Dă-mi voie să te ajut!», îmi spunea un amic de câte ori ne vedeam iar eu căram după mine un rucsac plin cu laptop, cărți, caiete, diverse hârtii. «Nu, că pot și eu», îi spuneam. «Știu că poți, însă nu e despre asta. Îmi face plăcere să te ajut. Dă-i voie unui om să te ajute când se oferă, învață să accepți că, dacă îți oferă ajutorul, chiar vrea să facă ceva.»
A fost atât de înduioșător, privirea lui, tonul erau atât de sincere încât am acceptat de atunci să mă las ajutată, din când în când. Gabi este unul dintre cei mai buni oameni din lume. Pentru mine e definiția omului blajin; îl văd de vreo 2 ori pe an și mă minunez că nu l-a înrăit nimic.
Sînt recunoascătoare că am întâlnit astfel de oameni. Mai am câțiva astfel de oameni în jur.
Am încercat, încerc să fac și eu ca ei. Mă debusolează însă când ofer să ajut cu ceva și primesc refuz constant.
Nu știu, oamenilor le e teamă că te deranjează (deși tu te oferi), că o spui doar ca să te afli în treabă (de ce ai risca să primești un Da, dacă nu vrei să ajuți?), sau că ai crede despre ei că nu pot singuri (modelul meu din trecut) sau, poate, că ar rămâne datori??
Pe vremuri, când nu aveam mașină, și așteptam în frig troleul sau curgeau apele pe mine în tramvai vara, mi-am propus să nu las pe alții să treacă prin astea când voi avea mașină. Este un exemplu de ajutor, banal, așa cum era și cel cu rucsacul. Dar nu știu, mândria noastră, nevoia de a menține o imagine, de a nu rămâne vreodată în viață datori, ne împiedică să acceptăm vreun sprijin.
Poate că ține de oraș, de individualizarea mare, de destrămarea ideii de comunitate. Când eram mică, în cartierul bucureștean în care am locuit, oamenii se ajutau între ei și părea normal să facă asta. Mai mult de atât, era firesc să îi dai și tu altuia ceva, să te porți frumos, și pentru că, la rândul lui, a făcut la fel.
Mă gândesc acum: în ce societate vrem să fim, într-una în care oamenii se susțin sau într-una individualistă, hiper-competitivă?
Parcă mi-ar plăcea mai mult prima; nu cred că pe termen lung trăim o viață frumoasă, bogată în amintiri, doar de unii singuri.”
Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.
#enablingchange
#interacters