”I-am dat atâta iubire de n-a putut să o ducă!” sau despre măsura lucrurilor

 

”Am avut, cred, toți, diverse iubiri de-a lungul timpului. Unele au ținut mai mult, altele mai puțin, în unele ne-am implicat mult, în altele ne-am implicat mai mult decât era necesar pentru o relație echilibrată. Vorbesc de acel tip de iubire în care ai senzația (poate că mai mult femeile o au??) că trebuie să dai tu enorm, să îl uimești pe celălalt cu iubirea ta. Și atunci depășești măsura.

M-am gândit la asta când am făcut, la noua cafetieră, un espresso. E o cafetieră profi: îți pui tu o doză de cafea măcinată și apoi pui acea doză în aparat. Eu m-am gândit să pun mai multă cafea, să o îndes acolo cât pot, am mai pus și pe lângă, ca să iasă sigur cea mai bună cafea (de calitatea ei m-am asigurat când am cumpărat-o). Evident că am dat pe lângă, nu a încăput decât cât putea să cuprindă acel dispozitiv.

Imaginea cafelei risipite a fost pentru mine asemenea imaginii iubirii date cuiva în doze prea mari. Sună cam ciudat, mai ales pentru idealiști (știu eu pe cineva:)): nu e iubirea adevărată, oare, exhaustivă, extremă, de genul ‘all or nothing’? Poate că răspunsul este: ‘Nu, dacă ne abandonăm pe noi!’ Nu, dacă ne așteptăm ca celălalt să valorizeze la fel de mult ce îi dăm. Nu, dacă din partea cealaltă reacția este diferită mult. Nu, dacă dăm prea des și prea mult, în comparație cu ce așteaptă, vrea, poate duce celălalt. Când celălalt va vrea, va cere, e bine să fim acolo (dacă el / ea contează cu adevărat). Dar cam atât.

Nu putem să punem mai multă cafea decât încape, chiar dacă noi avem resurse și vrem. A pune tot pachetul peste pentru un espresso scurt înseamă să depășim măsura, să facem risipă, să ne dăm bătăi de cap.
Poate că e mai bine să avem măsură în toate, chiar și în iubire. Suferințele cele mai mari de acolo ne vin, la fel cum ne vin și bucuriile cele mai mari.”

Weekly Inspiration scris de Georgeta Dendrino.

#enablingchange
#interacters