Vâjthațul și talentele ascunse

 

”Dacă ați citit cărțile sau ați urmărit filmele din seria Harry Potter, cu siguranță vă amintiți de vâjthaț, sau quidditch, pentru cei care preferă varianta originală din engleză.

Vâjthațul este un fel de cricket al lumii vrăjitorești, stârnește pasiuni, naște animozități și ține spectatorii cu sufletul la gură, la fel ca orice sport care se respectă. Harry este un membru valoros al echipei Gryffindor, pentru talentul său la zbor – sportul se joacă pe mături, în orice fel de condiții atmosferice. Nu o dată el întoarce soarta meciului în favoarea echipei sale, prinzând spectaculos hoțoaica aurie – o mingiuță cu aripi, aproape imposibil de văzut și de urmărit. Iată însă că în episodul al cincilea al seriei echipa Gryffindor nu o duce prea bine. Harry și alți doi membri de bază, gemenii Weasley, au fost eliminați din echipă din cauza unor altercații cu o profesoară. În plus, este nevoie de un alt portar, după ce fostul căpitan al echipei absolvise școala. Pentru această pozție se oferă voluntar Ron, cel mai bun prieten al lui Harry și fratele gemenilor. El este deseori ținta glumelor lui Fred și George, atât în legătură cu sportul, cât și în general.

Pe teren Ron are o evoluție surprinzătoare, și nu neapărat într-un sens bun. Timorat de de șicanele adversarilor din echipa Slytherin, urmărit la fiecare meci de stadionul plin până la refuz și bombănit constant de frații săi, Ron nu pare să poată apăra aproape niciun balon. Astfel, echipa Gryffindor înregistrează câteva înfrângeri usturătoare și riscă să piardă Cupa, pe care o deținuse câțiva ani buni. Mai toată lumea se întreabă de ce Angelina Johnson, noul căpitan, insistă să îl păstreze în echipă, în ciuda acestor eșecuri și a dorinței lui Ron însuși de a demisiona. Dar Angelina are motivele ei, care se dovedesc până la urmă bine întemeiate: Ron apără fenomenal atunci când are senzația că nu se uită nimeni la el. Într-adevăr, într-un meci plin de suspans și răsturnări de situație, Ron reușește să aducă victoria și Cupa echipei, devenind eroul colegilor săi. Întâmplător sau nu, ștrengarii gemeni, cei mai asidui critici ai lui, nu fuseseră prezenți la acel meci.

Povestea lui Ron mă duce cu gândul la câteva dintre ingredientele succesului – fie el profesional sau personal. Cu siguranță ajută dacă cineva crede în noi și caută talentul (și talantul) ascuns. Fără doar și poate critica, dacă nu este constructivă și bine intenționată, ne scutură încrederea în noi. Îndrăznesc să spun că și atunci când e perfect bine intenționată și exprimată ca atare, tot ne ia ceva până să o digerăm – așa e firea umană. Însă poate ingredientul esențial este propria noastră abilitate de a depăși obstacolele din afară și temerile dinăuntru. Voi ce talent ascuns ați scoate la lumină dacă ați ști că nu vă vede nimeni?”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.