Despre laptopuri și noroc

”Săptămâna trecută mi-am uitat geanta cu laptopul într-un autobuz. Era spre seară, mă întorceam acasă și vorbeam la telefon. Din reflex, am pus poșeta pe umăr când am coborât și abia când am ajuns în fața ușii de la intrare, vreo 10 minute mai târzu, mi-am dat seama că eram prea ușoară, îmi lipsea ceva. Am verificat repede unde avea autobuzul capătul de linie și, împreună cu soțul meu, am luat mașina înspre ultima stație, în speranța că, dacă cineva observă geanta și se hotărăște să nu o păstreze, i-o va da șoferului. Aveam șanse să găsim autobuzul cu pricina, traficul era destul de aglomerat și probabil fie încă nu ajunsese la capăt, fie încă nu plecase în cursa următoare.

Ajunși la capăt de linie, am început să întrebăm din autobuz în autobuz. Unul dintre șoferi ne-a spus care este procedura dacă cineva lasă un obiect uitat în autobuz: șoferul are obligația să îl pună în geam, în caz că îl recunoaște cineva, apoi îl predă controlorului de trafic de la capătul liniei. Un altul abia s-a abținut să râdă, în fața naivității mele: ”Cine să-l dea înapoi, doamnă?”. Dar a încercat și el să ne ajute, cu un sfat: ce este de făcut în caz că mă hotăram să depun o sesizare la Poliție. Au trecut așa câteva minute de căutare înfrigurată și, pe când ne pregăteam să o abordăm pe doamna din ghereta controlorilor, a apărut un șofer cu geanta mea în mână: ”E a dumneavoastră?” Apucase să audă povestea de la un coleg. Am încercat să îl găsesc pe cel sceptic, să îi redau încrederea că binili învinge, după cum spune o campanie celebră, dar plecase deja.

Pe drumul spre casă, cu sufletul înotând într-o mare de ușurare și recunoștință pentru generosul anonim care mă scutise de plata unei sume deloc neglijabile și de o grămadă de bătăi de cap, m-am gândit la două lucruri. Cât de mult din viața noastră, publică și privată, încapsulăm în aceste obiecte – telefon, laptop – astfel încât dispariția lor neprevăzută urcă la rang de mică tragedie! Este de înțeles, până la un punct și eu chiar am fost foarte norocoasă, așă că poate aș fi gândit diferit dacă deznodământul era altul. Dar a fost o bună ocazie să-mi amintesc că starea de bine pe termen lung nu depinde de lucruri, oricât de valoroase ar fi ele.

Am observat o zicală ce circulă pe rețelele sociale, referitoare la starea națiunii: ”nu ne mai facem bine”. Pe mine personal mă revoltă defetismul ei fățiș. Adică într-atât de lipsiți de speranță să fim? Întâmplarea mea pare să arate, în felul ei mărunt, că avem șanse să ne facem bine și că genul acesta de generalizări nu ajută pe nimeni.”

Weekly Inspiration scris de Alina Doica.

#enablingchange
#gettingbetter