« Mergem la locația stabilită », « aplic la un job », « adresăm toate problemele clienților în cel mai scurt timp posibil». Nu-i așa că auziți în fiecare zi aceste exprimări ? Din ce în ce mai mulți oameni le folosesc, în general în mediul urban, cu precădere în București, ele fiind rezultatul întâlnirii a trei limbi : româna cea mult prea flexibilă și degrabă adoptatoare de cuvinte noi, franceza care ne-a dat majoritatea neologismelor moderne și engleza, această lingua franca ce se impune încet, dar sigur, în viața noastră.
Limba este, fără doar și poate, un organism viu, prin urmare este normal să se schimbe, să accepte cuvinte noi care însoțesc concepte noi. Cu toate acestea, folosirea fără discernământ a unor englezisme acolo unde limba română are deja echivalent lingvistic sau unde sensul din limba română este diferit, poate deveni supărătoare. Aș îndrăzni să spun că, departe de a dovedi o bună cunoaștere a limbii engleze, fenomenul arată o insuficientă cunoaștere a limbii române. Mă voi opri în cele ce urmează doar la trei dintre acești termeni de origine franceză care suferă azi mutații de sens sub influența limbii engleze și parazitează discursul multora dintre noi.
Un cuvânt folosit greşit foarte des în mediul meu profesional este « a adresa »: « am adresat problema » sau « vom adresa acest aspect ». Confuzia semantică vine de la sensul din engleză al verbului « to address a problem » ( = to deal with, adica a se ocupa de). Doar că în limba română, ca și în franceză, sensurile verbului « a adresa » sunt : « a (se) îndrepta (cu) vorba către o persoană, către o instituţie cu o invitaţie, o cerere; a face apel la ». Prin urmare, e corect să spunem « mesajul adresat familiei» sau « mă adresez vouă/ doamnei profesoare ». Cât despre problemă, o putem aborda, rezolva, ne putem ocupa de ea, o putem chiar şi ignora, dar nu o putem adresa.
Cam la fel s-a întâmplat și cu verbul « a aplica ». În engleză, « to apply » înseamnă « a cere ceva, a solicita, de obicei în scris și în mod oficial » ; se folosește des în contextul « a depune un dosar la universitate sau candidatura pentru un post într-o organizație ». În limba română, « a aplica » înseamnă « a pune un lucru peste altul pentru a le fixa, uni ; a pune în practică, a întrebuința, a folosi ». Este așadar incorect să spunem « am aplicat la un post » ; ar trebui să zicem « mi-am depus candidatura », ceea ce pentru unii poate părea prea lung. Interesant este că şi franceza a împrumutat acest sens din engleză pentru verbul « appliquer », probabil tot din motive de rapiditate în comunicare, ceea ce ar putea duce la împământenirea lui rapidă în cele două limbi.
« Locație » este un alt barbarism. Provenit din franceză, el înseamnă în română « dare sau luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil în schimbul unei plăți, închiriere, chirie plătită pentru un bun întrebuințat temporar ». In engleză, sensul este complet diferit : « amplasare, localizare, poziționare ». Prin urmare, data viitoare întrebați, vă rog, unde are loc sau unde se ține un eveniment și nu care este locația lui.
Nu pledez pentru elitism lingvistic și sunt conștientă că nu toată lumea știe etimologie, lingvistică, franceză sau engleză. Pledez însă pentru o folosire corectă, nuanțată și, de ce nu, elegantă a limbii materne, mai ales de către cei care pot fi modele în acest sens : profesorii, trainerii, jurnaliștii, politicienii și oricine se exprimă în spațiul public. Dicționarele sunt de mare ajutor în acest sens, iar cititul este piatra de temelie. Limba nu este doar un instrument de comunicare, ci și o oglindă a vieții noastre interioare. Să avem grijă de ea !