”În cursurile mele, mă străduiesc ca întotdeauna subiectele și
documentele despre care discut și pe care le citesc să fie cât mai autentice. De aceea, adesea, recurg la site-urile companiilor-client.
Găsesc acolo lucruri foarte interesante nu doar pentru mine, ci și pentru clienții mei care află astfel despre proiectele altor
departamente, despre cum arată anunțurile de angajare, despre cum arată diverse campanii de care nu se ocupă direct.
Am făcut acest exercițiu la un curs de română. Informațiile erau interesante, unele chiar noi. Uimirea clientului meu nu era însă stârnită de acest lucru – ci de ceva mult mai simplu, aproape trecut cu vederea de mine: absența diacriticelor. Surprinderea era că se poate publica un text oficial, un text de prezentare a companiei, care să nu fie scris cu diacritice, care să nu fie corect. Pentru un străin care învață limba română, absența diacriticelor nu doar îngreunează complet înțelegerea, dar este și semnul unui profesionalism îndoielnic. Voi nu simțiți la fel?
Și eu simt aceeași obligație atunci când scriu un text în franceză (desigur, nu vorbesc aici despre scurte mesaje prin SMS), de a respecta limba în toate detaliile ei – lipsa unor accente pune autorul într-o lumină nefavorabilă. Iar dacă ele lipsesc în texte oficiale, accesibile partenerilor și clienților, o astfel de scăpare poate să deterioreze foarte mult imaginea companiei.”
Un text scris de Simona Gabriela Noapteş, Interact.
#diacritice
#interacters