Într-un aeroport, la întoarcere spre casă, împreună fiind cu soția și băiatul nostru, ne întâlnim cu un cunoscut, olandez de origine. Ca în multe ipostaze similare, acesta începe la un moment dat un dialog în limba engleză cu fiul meu, Filip. Urmăresc cu atenție și nu pot să nu constat cu mândrie paternă nedisimulată fluența la care fiul meu a ajuns în această limbă. După câteva schimburi de replici, o expresie folosită de Filip îmi zgârie urechea: ”at school, during the big break”. Îmi reprim cu greu reflexele didactice și păstrez remarca corectoare pentru un moment ulterior. În timpul zborului, profit de o clipă în care Filip nu are căștile pe urechi și tableta în ochi și îi spun cât de mândru sunt de fluența lui în engleză și, după câteva momente, îi adresez și întrebarea pe care o amânasem până atunci: Voi ați învățat să spuneți ”big break” pentru pauza mare?. La care el răspunde: Da , teacher așa îi zice. ”Teacher” e, de fapt, profa de engleză, căci ”doamna” e învățătoarea zilele ăstea. Păi, eu știu că ”big break” înseamnă moment de cotitură, iar la pauză mare se zice ”long break”, zic eu cu grijă, știind că orice arogare de autoritate didactică e aspru primită de obicei. Nouă așa ne zice! continuă el cu emfază. Probabil, și e posibil ca teacher să fi tradus cuvânt cu cuvânt din română, dar se înțelege altceva dacă vorbești cu un englez. Apoi urmează întrebarea lui de 100 de puncte: Da chiar, noi de ce spunem ”mare”, iar ei ”long” la același lucru?
Cred că răspunsul tehnic ar fi complicat puțin dialogul și l-ar fi făcut să se întoarcă și mai repede la jocul de pe tabletă, așa că m-am mulțumit să-i dau câteva exemple de expresii din română și engleză care transmit același lucru cu cuvinte diferite, un alt fel de a spune ”pentru că așa zic ei!”
Totuși, răspunsul tehnic are relevanță pentru majoritatea celor care lucrează în medii competitive sau vor să își gestioneze mai bine resursa neregenerabilă, timp. Cred că și mai relevant este pentru cei care vor să dezvolte în context de educație continuă și cursuri de formare profesională, competențe de eficiență personală și de gestionare a timpului.
Într-un studiu recent publicat în Journal of Experimental Psychology (Bylund, Emanuel, Athanasopoulos, Panos Vol 146(7), Jul 2017, 911-916), doi lingviști demonstrează că oamenii care vorbesc fluent două limbi distincte se raportează diferit la timp, în funcție de contextul lingvistic în care estimează durata evenimentelor. Limbile la care se raportează experimentul au fost engleza și suedeza pe de o parte și greaca și spaniola pe de cealaltă parte. Pentru că scopul acestui demers nu este analiza în detaliu a studiului, răspunsul tehnic, pe care îl tot menționam, este pe scurt, acesta: limbile pe care le vorbim se pot raporta la timp exprimându-l volumetric sau liniar și asta are un impact de percepție asupra timpului. Așa cum noi zicem ”recreația mare”, englezii spun ”long break”, ”recreație mică”și ”short break”, ”timp mult” versus ”long time”, iar exemplele pot continua. Limbi diferite cuprind perspective diferite asupra lumii și modalități diferite de a organiza lumea din jurul nostru.
Am observat recent pe Facebook un anunț plasat într-un grup de specialitate care suna așa: Ce curs bun de time management îmi recomandați? Acest anunț m-a făcut să mă gândesc la sintagma, atât de caracteristică istoriei noastre, formă fără fond. În lumea companiilor multinaționale termenii anglo-saxoni sunt prezenți în mod firesc pentru că vorbim de concepte dezvoltate în culturi care au produs revoluția industrială, au construit capitalismul și au fost preocupate de gestionarea companiilor și a organizațiilor. Problema apare atunci când aceștia sunt abuzați și ceea ce e mai grav când nu există nici un efort de adaptare și de conectare cu profilul nostru cultural.
Multe cursuri care își propun dezvoltarea abilităților de gestionare a timpului și de eficiență personală folosesc direct conceptele produse în culturi diferite. Credem că dacă ne e clară matricea priorităților, diagrama Gantt și folosim o agendă pentru a planifica activități, o să avem un comportament de lucru similar unui german.
Atunci când ne dorim să fim mai eficienți, cred că e nevoie să ne analizăm cel puțin trei tipuri de relații: cu timpul, cu disciplina și cu motivația.
De ce relația cu timpul e relevantă, și nu doar din punct de vedere lingvistic? Într-o cultură în care ”veșnicia s-a născut la sat” și 50% din populație e încă rurală în timp ce cealaltă jumătate are încă legături destul de strânse cu ruralul, e posibil ca termenul de ”deadline” să nu reprezinte un reper similar ca pentru un american sau englez. În plus ”îngrășatul porcului în ajun” și învățarea pentru sesiune cu 2-3 zile înainte de examen sunt zicale sau comportamente care demonstrează destul de evident relația noastră cu eficiența și temenele limită.
Pentru că am amintit de liniar versus volumetric în relația cu timpul, mai există și o altă pereche de dimensiuni relevante: liniar și ciclic. Aceste dimensiuni pot fi, de dragul simplității, așezate pe modelele culturale occidentale și respectiv orientale. Sigur, în ecuație intră și ocupațiile primordiale (vânătoare – agricultură) , religia predominantă și modul în care meșteșugurile, industria și tipul de organizare socio-politică sau chiar istoria au influențat raportarea la timp. Poate și de aceea noi suntem capabili să înțelegem expresia ”time is money” dar e posibil să rezonăm emoțional mai bine cu ”dolce far niente” căci nu-i așa, mai e și mâine o zi, noi să fim sănătoși, că mai e până la vară. Asta pentru că percepția ciclică a timpului generează un cu totul alt sentiment al urgenței față de percepția liniară.
Orice efort de organizare, planificare sau eficientizare presupune o abordare sistematică și prin urmare disciplina este una dintre cheile succesului. E suficient să ne uităm în jur ca să observăm relația noastră culturală cu abordarea sistematică, cu regulile, cu procedurile. E foarte posibil ca flexibilitatea noastră în fața regulilor și procedurilor să ne ofere avantaje legate de creativitate sau inovație dar sunt zone precum eficiența, unde acestea să fie contra-productive.
Atunci când abordăm eficiența, inevitabil vorbim și de efort iar orice tip de efort necesită o motivație. Cred că raportul efort/confort și relația noastră cu cele două sunt foarte relevante. Ne urăm servici’ ușor și energia crește cum se apropie ziua de vineri iar pe toate posturile prezentatorii se tânguie când e luni în timp ce pe Facebook avem valuri de glume pe seama celor două zile. Sigur ”munca e brățară de aur” auzeam când eram copil pentru ca apoi să aud că poți să muncești ca un prost iar că alții sunt deștepți că și-au găsit un loc călduț. A evita efortul e un semn al inteligenței, iată o valoare care poate să fie ascendentă celei semnificate de brățara de aur.
Expresia ”am muncit o viață întreagă acum vreau să mă odihnesc” , familiară probabil multora, arată și ea o aspirație spre economie de efort.
Oricare ar fi sursele acestei relații, de la nepotrivirea vocației cu soluția de câștig al existenței aleasă, la predispoziția spre confort, cred că ea există și joacă un rol în modul în care ne raportăm la orice efort de a fi mai eficienți.
Deși poate să pară, acesta nu este un demers care vrea să scoată în evidență trăsături negative ale culturii. Ele par negative în contrast cu alte culturi care valorizează altfel efortul, disciplina și motivația de a munci. În momentul în care te găsești într-o zonă de confluențe culturale este inevitabil să apară contraste, inadvertențe și dificultăți. Nu orice individ este o copie identică a culturii în care evoluează și există contexte în care efortul, eficiența și motivația sunt cultivate iar oamenii, indiferent de cultură pot fi și motivați și eficienți.
Prin urmare orice demers care își propune să dezvolte abilități de gestionare a timpului și creștere a eficienței trebuie să plece de la caracteristicile culturale generale și de la contextul imediat al organizației care își propune așa ceva. A traduce un curs de ”time management” conceput în Anglia sau Germania și a-l livra așa unui public din alt context cultural e ca și cum ai încerca să instalezi software Android pe un sistem IOS. Posibil să nu meargă.
Și astfel, poate descoperim ce semnificație are că unii cheltuie timp iar noi îl petrecem și poate de ce recreația mare poate fi și lungă și scurtă pentru noi.
Un articol de: Lucian Mihai, Trainer, Partner – Interact