Să conduci atât de bine încât nimeni să nu-și dea seama cât îți e de greu!…, Manager Express – octombrie 2017

Acum câțiva ani, când am sărit prima și singura dată cu parașuta, am avut senzația că, din acel moment, nimic nu mi se va mai părea greu de făcut în viață. Îmi amintesc că am sunat-o pe o colegă și prietenă și i-am spus: “Ce V.U.C.A. (Volatility, Uncertainty, Complexity, Ambiguity), ce schimbare, ce criză?! Să sari cu parașuta, să vezi ce înseamnă să stai pe marginea avionului și să sari în gol! Nimic nu se compară cu a sări de la 4.000 de metri! Dacă poți face asta, poți face orice!”

Mi-am pus vreo două-trei poze în birou și acasă, ca să îmi amintesc, în momentele grele, de senzația de atunci, pentru a le depăși mai ușor. În cea mai mare parte a timpului, funcționează să văd pozele și să intru puțin în starea de atunci.

Mi-am amintit de toate acestea acum câteva zile, când vorbeam cu un coleg despre un workshop de gândire strategică și despre originea cuvântului strategie (grecescul „strategos”, care semnifică titlul acordat celor 10 magistrați supremi aflați la conducerea Atenei).

Pozele îmi amintesc de teama amestecată cu îndrăzneală, cu dorința de a reuși, de a risca, încrederea pe care am avut-o atunci în mine… Ajută, de cele mai multe ori.

Toate acestea presupun însă, pe lângă abilitatea de a vedea lucrurile de sus, din avion, și capacitatea de a implementa. Într-o polemică pe care o am de ceva vreme cu un client (în legătură cu “Execution” a lui Ram Charan), l-am contrazis de multe ori. Însă înclin tot mai mult să-i dau dreptate: fără execuție, fără a sări, a deschide parașuta, a ateriza conform instrucțiunilor, poți să strici foarte multe, inclusiv la tine însuți.

Citeste mai departe.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact