Mi se pare ca in ultima vreme, corporatiile si oamenii care lucreaza in ele, asa-zisii cu dispret «corporatistii» au capatat o faima proasta… Am constatat cu neplacere ca multi colegi de breasla ii privesc cu condescendenta pe acestia. Si mi se pare revoltator!
Inutil sa argumentez aici sau sa documentez de ce «corporatiile» aduc valoare in lumea de afaceri locala sau mondiala si nu numai pentru ca stim cu totii de ce. Inutil sa ridic eu sau altii in slavi lumea corporatista pentru ca evident ca sunt si dezavantaje – ce ma deranjeaza pe mine este de fapt standardul dublu – aud asemenea remarci de la oameni care au plecat din «corporatii» dupa ce acestea i-au format ca profesionisti, oameni care apoi se duc inapoi la acesti corporatisti si incearca sa le vanda ceva… Deci cum stam cu valorile de fapt?
Am fost de curand la o conferinta unde au vorbit printre altii si consultanti, coaches, oameni care au plecat din diverse organizatii si si-au facut o firma, bineinteles, ca de consultanta, sau coaching – nu am nimic cu acest gen de firme, firma la care sunt de 10 ani este in acest domeniu, ma amuza teribil insa cum tocmai acesti oameni vin apoi sa vorbeasca in fata unor «corporatisti» din randurile carora au plecat, denigrandu-i. Am auzit tot felul de replici de genul: «lumea asta e robotizata, standardizata» – de parca noi in societate nu functionam dupa niste reguli si standarde…, «corporatiile te spala pe creier» – de parca ar putea face cineva asta daca tu nu ai avea valori si principii asemanatoare, sau si mai rau, de parca tu nu ai avea liber arbitru…, «toti sunt nemultumiti si vor sa devina freelanceri, antreprenori» – pai si de ce nu o fac? cine ii forteaza sa ramana undeva unde sunt nemultumiti? Si sunt mult mai multe… Cu toate acestea, acesti consultanti si coaches se duc inapoi in corporatii dupa ce esueaza ca antreprenori. Si atunci, va intreb eu, ce sa fie? Aroganta ca au plecat si isi fac singuri programul? razbunare ca i-a trecut seful cu vederea la o promovare? neputinta de a tine pasul? imaturitatea de a iesi dintr-un cadru?
Nu am lucrat niciodata in corporatii dar ce fac eu presupune sa ajung in multe «corporatii» si sa cunosc multi «corporatisti» si am tot respectul pentru ei – pentru ca nu e usor sa raportezi remote, pentru ca nu e usor sa jonglezi cu mai multe proiecte in acelasi timp, pentru ca nu e usor sa ai anual un nou sef expatriat, pentru ca nu e usor sa lucrezi cu mai multe culturi si sa te poti adapta acestora dar sunt convinsa ca toate cele de mai sus te dezvolta expunandu-te constant, iesind din atat uzitata «zona de confort». Stiu «corporatisti» care au trait cele mai frumoase momente in corporatii – cand au fost felicitati pentru un proiect reusit, cand au fost promovati sau au primit noi provocari, cand si-au cunoscut partenerul/partenera care lucra la o corporatie langa, etc.
Sunt convinsa ca exista si nemultumiti, ca peste tot, dar ca acestea tin de atitudine si nu de faptul ca ai fi sau nu «corporatist». Asa ca «corporatisti» de pretutindeni CHAPEAU!
I Interact with you