Am participat de curand la o conferinta cu subiectul “cum sa-ti dezvolti potentialul creator?” – o conferinta unde 5000 de oameni au venit cu mintea deschisa pentru a vedea cum pot deveni mai buni.
Nu va voi povesti in detaliu ce s-a intamplat acolo dar as vrea sa abordez un subiect la care ma gandesc de ceva timp si despre care am auzit vorbindu-se si experimentandu-se si acolo – si anume modul in care fiecare dintre noi isi modeleaza viata. Am auzit povesti de viata care au atat de multa forta incat sunt mai presus decat orice cuvinte si care m-au inspirat.
De ce unii sunt victime si altii sunt creatori ai propriei harti? De ce unii, desi nefericiti, continua in acea stare o mare parte din viata si altii schimba dupa cateva luni sau si mai putin? De ce etichetam atat de usor instrumentele care ne-ar putea oferi o alta perspectiva si ne-ar arata alt drum, poate mai bun?
Am primit raspunsuri de genul: “traim intr-o cultura care protejeaza statutul de victima iar tu vorbesti de oameni din culturi unde asemenea povesti de viata sunt promovate si rasplatite…” Da, poate fi si acesta un raspuns, desi eu cred ca este inca o scuza pe care noi o folosim sa nu schimbam. Noi am vrea, dar nu ne lasa cultura…
Nu este un alt articol despre schimbare, mi-am propus insa sa va ridic niste semne de intrebare asupra acelor scuze, convingeri pe care noi ni le repetam sa ne simtim mai bine in situatia data. Si va provoc sa fiti atenti chiar cum cititi aceste randuri la acele ganduri care va apar si sa le analizati la rece. Va spuneti poate ca voi nu faceti asta? Iata o asemenea convingere… va spuneti ca ceilalti nu va lasa sa fiti creatori? Iata alta credinta…
Aceste pareri sunt facute sa ne apere dar tot ce fac este sa ne limiteze. Cunosc persoane care au reusit sa si le cunoasca, inteleaga si sa lucreze la ele astfel incat sa nu fie un obstacol in ceea ce au vrut sa realizeze. Si au reusit. Cunosc persoane care au creat altele care sa-i apere de convingerile initiale.
Asadar, am revenit plina de energie si inspiratie sa nu ma mai las dominata de aceste pareri negative si sa fac lucrurile diferit – nu mica mi-a fost mirarea cand noul meu tonus a fost intampinat cu remarci de genul: “ai fost spalata pe creier!” , “astea sunt americanisme”, etc.
Si am stat sa ma intreb de ce oare ne este atat de frica sa luam lucrurile noi si apoi sa le filtram prin experienta noastra? De ce suntem atat de reticenti in a accepta mai multe perspective? De ce nu vrem sa credem ca poate perceptia noastra nu este cea mai buna sau singura valabila? Iata iar acele credinte de care vorbeam mai devreme in actiune.
Va las cu aceste simple cuvinte: Verifica-ti convingerile si iti vei putea redesena viata!
“We are not creatures of circumstance we are CREATORS of circumstance.”
Benjamin Disraeli
I Interact with you