Intr-un minunat desert african, femela alfa a unei colonii de suricate dadu nastere intr-o zi unei noi serii de tripleti: un baiat si doua fete. Dupa bunul obicei al locului, masculul alfa – tatal veni sa ia act de intamplare si-si boteza inspirat odraslele: suricata suricata 24, suricata suricata 25 si suricata suricata 26. Asa cum probabil ati banuit, membrii clanului se botezau in ordinea venirii pe lume, dar tatalui ii placea sa creada ca e peste masura de original atunci cand nu facea decat sa aloce numere de tricou, lucru la indemana oricarei suricate de rand, fie vorba intre noi. Vreau sa arat cu asta faptul ca exista in colonia respectiva o usoara aplecare catre latura artistica a vietii si spre cultivarea ego-ului, lucru care se va dovedi util in explicarea unor intamplari ulterioare.
Ei bine, in timp ce eu am scris si voi ati citit cele de mai sus, suricatele 24, 25 si 26 au crescut cat altele pe durata lecturii unui roman-fluviu, iar personalitatea lor s-a conturat odata cu ele. Baiatul, un tip comun, cu cosuri si casti in urechi, mijlocia – o ochelarista peltica, iar suricata suricata 26 – o figura: isteata, buna la invatatura, dar teribil de fudula si tafnoasa. N-o vedeai pe ea distrandu-se cu ceilalti de-o seama sau participand, ca toata lumea, la sapatul de tuneluri, preocuparea favorita a speciei. Statea deoparte, lasand impresia ca gandeste. Tatal alfa era topit dupa ea, simtind cumva ca-i seamana: “E data dracului, 26!”. Motiv pentru care ii permitea sa se eschiveze de orice nu-i facea placere si sa-si cultive propriile pasiuni. Cum ar fi cazutul pe ganduri, privitul in oglinda si datul de ghicitori incuietoare celorlalti membri ai coloniei, considerati fraieri.
Suricata suricata 26 ajunsese chiar sa-i raspunda obraznic mamei, lucru care, intr-o dupa-amiaza torida de ianuarie, a facut-o pe tanti Aunti sa-i spuna “Ingamfata!”. Suricata Ingamfata i-a ramas de atunci numele printre tinerii de varsta ei, care nici ei n-o mai prea inghiteau cu aerele pe care si le dadea mereu. Practic, ceea ce aveau sa-i reproseze era abaterea de la trasatura de caracter care-i unea intr-o comunitate: spiritul de echipa, spiritul gregar. “Ce-o face atat de speciala incat nu vine cu noi sa cautam furnici, nu-si murdareste ghearele sapand noi vizuini si nu participa la curatatul colectiv de purici?”, se intrebau.
Fara sa-i pese de parerea celor din jur si profitand de statutul de favorita a tatalui care, de altfel, o si luase pe langa el pe post de consilier strateg de taina, Suricata Ingamfata a ajuns la vremea maturitatii cu un ego cat China si Africa de Sud, la un loc. Cum intre timp, colonia se inmultise peste masura, membrilor maturi li s-a pus in vedere sa paraseasca vatra natala si sa-si ia viata pe cont propriu: sa-si caute un partener, sa-si sape propria vizuina, sa faca pui, sa-i hraneasca,… lucruri obisnuite la suricate. S-a facut o lista lunga, apoi una mai scurta. In ambele, Ingamfata se afla pe primul loc. Toti voiau sa scape de ea, dar, mai ales, voiau s-o vada nevoita sa faca singura ceea ce in echipa, impreuna cu ei, nu acceptase sa faca pe motive de ego. Tatal nu se putuse opune vointei clanului. Asa ca Suricata noastra pleca pe drumul ei, dar nu plangand si frangandu-si labutele din fata, cum v-ati fi asteptat, ci zambind trufasa, potrivit profilului de personalitate.
Mai departe, povestea descrie multe fapte si intamplari despre cum a dat ea de greu, cum s-a intalnit cu confrati mai putin toleranti care i-au taiat din prima zi pornirile de orgoliu si cum a platit ea in zile de paza trufia de a se crede mai presus. Din morala povestii, deducem ca pe durata lungilor nopti si zile de panda, in timp ce o durea spatele de atata stat drepti si o usturau ochii de atata privit in zare dupa dusmani, Ingamfata a redevenit 26. Ghiciti voi de ce!
I Interact with you