Archive
Reviews you can trust

 

Cristina Paveliu – HR Manager, Michelin

”La început de an, eram în căutarea unei opțiuni de dezvoltare mai ‘altfel’, pentru top managementul din organizația noastră, populație care mai beneficiase și în trecut de diverse opțiuni de dezvoltare, și de aceea, aveam nevoie de un suflu nou, de o intervenție de dezvoltare complet diferită de cele la care fuseseră expuși în trecut.

În acest context, m-am întâlnit cu Georgeta Dendrino – Managing Director Interact, și în același timp Coach acreditat INSEAD, iar întâmplarea a făcut ca ea să fi lucrat la conceperea tocmai a unui astfel de program, mai altfel, care mi s-a parut că se potrivește foarte bine cu ceea ce căutam noi.

Era o propunere extrem de îndrăzneață pentru acel moment (vorbim de începutul anului 2017) – cu focus pe sine, pe introspecție, pe dezvoltarea a ceea ce numim ‘reflective leader’. Să fim serioși – intervenție de dezvoltare cu focus pe sine?? Să nu mai investim într-un alt program de dezvoltare cu focus principal pe nevoile companiei? Ei bine da, de această dată, propunerea era să investim într-un program cu focus ‘pe sine’!

Bine, bine, veți spune, și cum să vinzi un astfel de program către general management? Cum să determini organizația să investească într-un program care nu mai ține cont, în principal, de nevoile de business, ci mai degrabă de nevoile de dezvoltare personală? Cu puțină imaginație și mult efort, se poate demonstra în mod clar că un leader care se cunoaște mai întâi pe sine, poate ulterior să se concentreze pe mai buna coeziune a echipei pe care o conduce, devine mai empatic la nevoile celor din jur, și de ce nu, mai creativ în modul de gestionare a diverselor intervenții strategice în organizația pe care o conduce. În fapt, poate duce la creșterea rezultatelor de business.

Totul la acest program era foarte bine gândit și pus la punct – de la locul propus pentru ‘pelerinaj’ – un loc cu o simbolistică aparte – Delphi – templul lui Apollo, la diversele situații la care să fie expusă echipa participantă, și, de ce nu, la crearea unui context de business, pentru că nu uităm nici un moment că suntem într-o călătorie de introspecție, însă o călătorie care are un pretext, iar acela trebuie totuși legat de business.

Să ne înțelegem, un astfel de program poate funcționa în cadrul unei echipe unde există încredere între membrii acesteia, și unde nu există teamă de expunere; este excelent pentru cei care doresc să pornească în această călătorie interioară, și în același timp, să se bucure și de o activitate care poate ajuta la sudarea echipei.

Efortul coach-ilor pe parcursul acestui program este enorm, deși poate părea ca o plimbare în parc (în acest caz, la Delphi), ei nu au nici o clipă liberă, fiecare moment trebuie exploatat ca o posibilă acțiune de învățare. Este ca atunci când îi pui o oglindă în față leaderului și  îl lași să aleagă ce dorește să vadă. Însă pe parcursul celor două zile și jumătate, cât durează programul, oglinda este acolo, pentru fiecare dintre participanți. Unii pot alege să o ignore, alții să ia în considerare doar ce le place să vadă, iar alții vor cu adevărat să devină mai buni, și atunci sunt interesați de fiecare aspect care contează!

Privind retrospectiv, cred că unul din cele mai memorabile evenimente a fost însăși călătoria la Delphi, modul în care a fost ea gestionată de coach, cu opririle planificate pe drum și momentele de reflecție/introspecție. Locurile alese pentru toate momentele speciale ale programului sunt absolut minunate, rămân pe veci în memorie! Iar de aici, până la a alege ce vrei să devii, nu este decât un pas – pe care poți decide să îl faci. Sau nu.

Îți mulțumesc Georgeta Dendrino pentru minunata experiență ce ne-ai oferit-o! Sper ca și alte echipe de management să poată beneficia de un astfel de program.”

Read More

Este foarte usor sa subestimam cat de mult suntem sub influenta propriilor noastre obiceiuri, iar Charles Duhigg isi propune in cartea sa – “Puterea obisnuintei – de ce facem ceea ce facem si cum sa schimbam” sa ne arate cum se formeaza obiceiurile, cum functioneaza ele si cum le putem schimba.

Cartea prezinta obiceiurile sub forma unui zoom out si porneste de la individ, apoi se uita la organizatii si la nivel macro vorbeste despre societati.

Exista un foarte bun motiv pentru care oamenii isi formeaza aceste obiceiuri, fie ca sunt simple sau complexe, spune Duhigg. Fiecare comportament care poate fi redus la o rutina inseamna un comportament mai putin pentru care trebuie sa alocam timp si energie de a ne gandi si a decide.  Acest proces presupune astfel ca vom avea mai mult timp si mai multe energie disponibile pentru alte probleme.

Si totusi cum se formeaza un obicei? Iata ce spune Duhigg in cartea sa: “totul se reduce la o bucla alcatuita din 3 parti: factorul declansator, rutina si recompensa. La inceput, exista un declansator care ii spune creierului sa intre in modul automat si ce obicei sa foloseasca. Apoi apare rutina, care poate fi fizica, mentala sau emotionala. La final, este recompensa care ajuta creierul sa inteleaga de ce aceasta bucla merita sa fie memorata pentru viitor”.

Cartea prezinta numeroase studii si cercetari pentru a sustine ideea centrala – ca ne putem schimba obiceiurile. Un exemplu foarte puternic, mi s-a parut mie, a fost acela legat de fumatori si cum pot renunta la fumat. “Cand un fumator vede declansatorul – sa zicem un pachet de tigari – creierul incepe sa anticipeze premiul, afluxul nicotinei. Daca acesta nu vine, pofta creste pana cand fumatorul ajunge, fara sa gandeasca, sa fumeze o tigara.”

Cheia schimbarii unui obicei presupune pastrarea declansatorului si premiului insa schimbam doar rutina care ne aduce acel premiu. Inlocuind rutina gresita cu una mai buna, in timp aceasta creeaza radacini mai puternice, si ajungem sa schimbam acele obiceiurile nedorite.

Mie mi-a placut cartea foarte mult si v-o recomand daca vreti:

  • Sa intelegeti ce este in spatele formarii unui comportament, obicei si cum functioneaza creierul cand ne propunem sa ne schimbam un obicei
  • Sa comparati diverse cercetari despre oameni care au reusit sa-si schimbe viata datorita concentrarii pe modificarea unui singur obicei
  • Sa cititi despre companii celebre care au devenit de succes prin schimbarea unui obicei
  • Sa intelegeti cum se creeaza miscarile sociale

 

Si de ce nu, poate chiar sa ne propunem sa schimbam un obicei care nu ne avantajeaza neaparat.

Lectura inspirata!

Read More

“Thinking, Fast and Slow” de Daniel Kahneman

Pentru a citi cartea a fost de ajuns sa stiu ca a castigat premiul Nobel pentru economie, desi domeniul lui este psihologia. Mi-a placut foarte mult maniera lui bine documentata si informata de a prezenta idei si concepte destul de abstracte precum cognitia si modelul de decizie uman. Mai mult, lucrarea este considerata de catre Wall Street Journal, New York Times una dintre cele mai bune carti despre gandire scrise vreodata.

 Kahneman vorbeste despre doua sisteme ce controleaza gandirea umana si implicit luarea deciziilor:

  •  Sistemul 1, este modul nostru rapid, automatic, intuitiv si in mare parte inconstient. El este cel care detecteaza ostilitate in voce si poate observa rapid emotii pe fata unor persoane. Sistemul 1 este înnăscut, este de fapt o consecinţă a evoluţiei şi rezultatul adaptării la mediu de-a lungul timpului,
  • Sistemul 2, in schema lui Kahneman, este modul nostru de a rationa incet, deliberat, analitic si cu efort constient. Sistemul 2 este cel care intervine atunci cand avem de completat sarcini precum a parca intr-un loc ingust sau urmarirea unor instructiuni. Acest sistem este specific uman, este sinele constient si rational, cel care gestioneaza credinte, optiuni.

 Ce face Kahneman diferit este ca analizeaza erori de gandire pentru a arata ca de fapt omul nu este “rational” ci este foarte mult supus unor capcane ale intuitiei. El documenteaza asemenea erori precum “the planning fallacy”, “the availability bias”, “the anchor effect” , etc  si ne face sa ne gandim la propriu mod de a lua decizii si a judeca.

Unul din exemplele care ilustrează “the anchor effect” este un studiu efectuat pe un grup de judecători germani cu peste 15 ani de experienţă. În cadrul experimentului, acestora li s-a citit descrierea unui caz în care inculpata fusese prinsă furând într-un magazin, iar înainte de a-i decide pedeapsa, judecătorilor li s-a cerut să arunce cu două zaruri. Acestea fuseseră măsluite, astfel că însumau fie 3, fie 9. Apoi li s-a cerut să decidă pedeapsa corectă pentru inculpată. Deşi zarurile nu ar fi trebuit să influenţeze decizia unor specialişti cu experienţă, cercetătorii au descoperit că judecătorii ale căror zaruri ajunsesera la 9 au decis, în medie, o pedeapsă de 8 luni de închisoare, iar cei ale căror zaruri însumau 3 au dat, în medie, o pedeapsă de 5 luni de închisoare. Eficienţa acestei erori a dus la exploatarea sa constantă în comerţ, pentru a modela aşteptările de preţ ale cumpărătorilor.

Ar mai fi multe de spus, insa va garantez ca va va placea daca:

-          Vreti sa stiti ce sta in spatele “erorilor de gandire” si cum functioneaza ele

-          Vreti sa stiti cum luam de fapt decizii

-          Vreti sa stiti cum se formeaza stereotipurile

-          Vreti sa intelegi mai bine gandirea umana

Read More

Review “In time”

Am revazut de curand un film caruia, cred, nu i-am acordat importanta cuvenita la momentul vizionarii initiale. Este vorba de “In time”, scris si produs de Andrew Niccol. Povestea este stiintifico-fantastica si poate pe alocuri trasa de par insa ce m-a pus pe mine pe ganduri a fost abordarea diferita asupra vietii si timpului.

Imaginati-va ca suntem in 2169 si oamenii sunt programati sa traiasca doar 25 de ani dupa care in decurs de un an ar muri. Timpul este transformat intr-o valuta universala – poti plati mancare, transport, totul cu minute, luni sau ani. Lumea este impartita in districte in functie de nivelul de trai. Exista districte sarace, unde oamenii traiesc efectiv de pe o zi pe alta cu riscul de a nu mai avea “timp” si districte unde oamenii vor trai secole. Eroul principal vrea sa restabileasca o anume ordine in lume si porneste intr-o aventura de a lua “timpul” bogatilor si de a-l imparti celorlalti.

Ce mi s-a parut remarcabil la acest film a fost ideea – cum ar fi ca oamenii sa valorizeze timpul altfel si sa nu mai aiba “luxul” daca il putem numi asa de a risipi orele? Unul dintre citatele preferate este: “You can do a lot of things in 24 hours” –  Cum ar fi daca ai mai avea doar 24 de ore in fiecare zi si ar trebui sa lupti din greu pentru alte 24? Ce am face in acestea 24? Ne-am mai pierde timpul la televizor sau am experimenta cat mai multe cu putinta? Am mai trage de timp pana in week-end sau ne-am trai din plin fiecare minut?

Cred ca este unul dintre acele filme pe care trebuie sa le vezi pentru a incerca timp de aproape 2 ore sa te transpui intr-o lume in care timpul este limitat si foarte pretios din acest motiv. O lume unde trebuie sa-ti alegi cu mare grija activitatile pentru ca te costa “timp pretios” si va trebui sa te gandesti foarte bine ce e important sau nu – definitia prioritizarii are o alta greutate in aceasta lume. Viata ta depinde de aceasta prioritizare.

Recomand cu caldura acest film pentru ca pe mine m-a determinat ca timp de cateva zile sa fiu mult mai atenta la cum aleg sa-mi petrec orele, minutele. M-a facut sa ma intreb ce e mai important si daca as avea 24 de ore ce as face. Recomand sa-l vedeti macar pentru a pune sub semn de intrebare anumite idei pe care le luam ca atare.

Vizionare placuta!

I Interact with you

Read More

“To Sell is Human”

Recunosc ca initial m-a atras titlul “To sell is human”. Recunosc ca m-a atras apoi ca Daniel Pink scrie despre mult contestata “arta de a vinde”. Recunosc ca nu aveam multe asteptari de la aceasta carte… dar totusi… ”m-a miscat”.

Ce mi se pare diferit in abordarea lui asupra a ce inseamna “vanzare” este tocmai faptul ca nu o creioneaza ca atare – pentru el este arta de a-i misca pe ceilalti – intelegand prin a misca, a-i influenta, a-i convinge, a le vinde idei, sarcini sau reguli.

Scopul principal al cartii este demitizarea “vanzarii” si a “vanzatorului” – notiuni peiorative in mentalul colectiv. Vanzatorul este vazut ca un personaj viclean, agresiv care incearca sa pacaleasca clientii. Pink aduce o noua lumina asupra rolului ajungand la metafora “non-selling selling” si ne demonstreaza ca cu totii facem asta atat acasa cat si la birou.

Nu este nici o revelatie faptul ca toti, la un moment dat, frecvent sau mai rar, am convins pe cineva, am influentat decizii sau am vandut idei. Nici Pink nu pleaca de la prezumtia ca acest concept nu ne-ar fi familiar. Ce face el altfel este tocmai ca demonstreaza folosindu-se de stiinta sociala, ca azi, mai intens ca oricand abilitatea noastra de a-i misca pe ceilalti este vitala.

Astfel, in prima parte a cartii, dupa ce a revitalizat statutul de “vanzator”, Pink continua prin a explica cu ajutorul a 3 concepte proprii (Antreprenoriatul, Elasticitatea si Ed-Med) de ce si cum suntem toti in vanzari.

Partea a doua vine sa dezvaluie care sunt acele 3 calitati cu care “ii miscam pe ceilalti” – si Pink aduce in dicutie:

- abilitatea de a fi in armonie cu ceilalti, cu grupuri si contexte

- buna-dispozitie

- claritatea care se refera mai degraba la abilitatea de a gasi probleme si nu de a oferi solutiile tale clientilor.

Partea a treia care imi este cea mai draga finalizeaza cu instrumente concrete care te ajuta sa treci deja la actiune cu  noul “elevator pitch” in era social media si altele pe care nu as vrea sa vi le dezvalui deja.

Un element nou pe care nu l-am regasit in multe alte carti care trateaza vanzarea este partea in care Dan Pink vorbeste despre improvizatie si cum ne-ar ajuta daca am deveni mai agili in arta improvizatiei in conversatii.

Ma opresc aici, desi ar fi mult prea multe de zis.

 

De ce sa cititi acesta carte daca nu sunteti in vanzari?

Pentru ca va va ajuta sa constientizati ca de fapt sunteti in vanzari. Pentru ca va va ajuta in toate interactiunile de acum inainte.

 

De ce sa cititi aceasta carte daca sunteti in vanzari?

Pentru ca veti afla despre noile ABC in a-i misca pe ceilalti. Pentru ca veti putea apoi folosi cei 6 succesori ai “discursului din lift” precum si cele 3 reguli in a intelege perspectiva altora.

Lectura placuta!

I Interact with you

Read More

“Simtul urgentei”

«Majoritatea organizatiilor dispar». Este o afirmatie din cartea lui John Kotter, un guru al schimbarii probabil foarte bine cunoscut in mediul de afaceri (Simtul urgentei – 2010, pentru editia in limba romana). O afirmatie socanta? Nu, daca ne gandim la evolutia speciilor in natura. Cartea trateaza unul dintre motivele cele mai comune pentru care organizatiile dispar – lipsa unui simt autentic al urgentei – si cateva tactici de a ne asigura ca urgenta devine o practica de zi cu zi in viata unei companii.

Pentru inceput Kotter face o diferenta foarte clara intre ce numeste el simtul autentic al urgentei si cei doi principali inamici: falsa urgenta (o stare de anxietate care conduce la actiuni frenetice, dar fara rezultate productive) si multumirea de sine (rezultatul succesului sau al succesului perceput, atitudinea de autosuficienta care impiedica schimbarea si se opune explorarii oportunitatilor si amenintarilor din jur). Cateva intrebari utile pentru a masura simtul urgentei sunt: programarea intalnirilor pentru a discuta initiative importante este dificila? Discutiile se concentreaza mai mult pe situatia interna? Oamenii pierd ore in sir facand sau participand la prezentari Power Point nesfarsite? Reactia fata de subiectele importante este pasiv agresiva? Problemele importante sunt trimise consultantilor sau unei echipe de proiect fara ca oamenii-cheie sa se implice?

Vestea buna este ca oricine poate da dovada de un simt autentic al urgentei si poate face ceva – sa semnaleze o oportunitate sau o amenintare importanta si sa isi faca vocea auzita in randul colegilor si superiorilor sai. Aici Kotter da cateva exemple relevante de simpli angajati care au reusit sa miste lucrurile pentru ca au folosit in mod inteligent canalele de comunicare si, mai ales, pentru ca s-au adresat in aceeasi masura mintii si inimii ascultatorilor. «Scepticismul nu blocheaza neaparat comunicarea. Neincrederea insa, da.» spune Kotter, pe buna dreptate. Un adevarat campion al schimbarii fososeste o strategie care creeaza actiuni alerte, orientate catre lumea din exteriorul companiei, si care tinteste inima celor implicati, nu doar mintea.

Cum nici o batalie nu se poate castiga fara una sau mai multe tactici, Kotter prezinta in continuare patru metode de a crea si a mentine treaz simtul autentic al urgentei: aduceti lumea din afara in interior, comportati-va cu urgenta in fiecare zi, descoperiti oportunitatea din criza si ocupati-va de indivizii NuNu. Prima dintre ele mi-a atras atentia in mod deosebit, prin ceea ce afirma: de cele mai multe ori companiile sunt prea orientate spre interior. Prinse in plasa propriilor proceduri si reguli isi pierd agilitatea si devin victimele unei amenintari care nici macar nu vine din industria lor (vezi faimosul exemplu al industriei muzicale si al mp3-ului). Iata cateva actiuni simple, usor de facut de catre oricine, indiferent de nivelul ierarhic, prin care lumea exterioara revine in organizatie si o ajuta sa se trezeasca la realitate, cum se spune: trimiteti oamenii in misiuni de recunoastere; invitati oameni din exterior in companie – nu trebuie sa fie oaspeti de seama, pot fi oricine ar aduce informatii sau perspective valoroase pentru angajati; aduceti in mod regulat informatii relevante si atragatoare, folosind puterea imaginilor; faceti un film despre lumea de afara; ascultati mereu angajatii care au contact cu clientii; nu feriti oamenii de stirile alarmante; redecorati.

Va las pe voi sa descoperiti celelalte trei tactici, precum si multitudinea de povesti simple si memorabile pe care Kotter le spune in aceasta carte instructiva si utila, acum poate mai mult decat niciodata.

I Interact with you

Read More

“DRIVE”

“Cand venim pe lume suntem programati sa fim pasivi si inerti? Sau suntem programati sa fim activi si implicati? Sunt convins ca varianta corecta este a doua – ca natura noastra primara este curiozitatea si autodirijarea.”

Asta este o parte din modul in care Dan Pink isi sustine teoria despre ce ne motiveaza cu adevarat. Modul in care isi sustine teoria cu ajutorul exemplelor si cercetarilor, este una foarte clar structurata, cu scopul de a schimba modul de operare al acelora dintre noi, mai ales in organizatii, care inca mai cred in metoda de motivare “carrot and
stick”. Pink ne prezinta cu acuratete modul in care fiecare dintre noi este de fapt motivat intrinsec datorita interesului uman innascut de a ne autodirija viata dorindu-ne mereu sa fim mai buni, sa cream lucruri noi si sa invatam constant. Ce e remarcabil insa este diferenta mare intre rezultatele generate din stiinta si modul in care lumea de
afaceri inca functioneaza.

Oamenii isi gasesc motivarea INTERN pentru a face lucruri marete iar metodele invechite de motivare prin recompense materiale fac aparent mai mult rau pe termen lung scazand motivarea si loialitatea. Dan Pink ne propune sa cautam auto-motivarea folosind 2 fraze cheie: “Cum sunt eu azi mai bun ca ieri? Care este fraza mea?”

Ce este Motivatia 3.0.?
Cum poti sustine motivatia intrinseca in cei din echipa ta?
Sunteti tipul I sau tipul X? Si cum ii puteti motiva pe fiecare in parte?
Vreti sa stiti ce exista dincolo de recompense si pedepse?
Dan Pink va invita sa gasiti rapspunsurile in “DRIVE”.
“Drive” va provoaca la autonomie, perfectionare si scop.

I Interact with you

Read More

”Who Am I? And If So How Many?”

Un mesaj scris cu litere mai mici decât titlul apare pe coperta cărții ”Who Am I? And If So How Many?” de Richard David Precht: ”peste un milion de copii vândute în toată lumea”.  Nu știu dacă toți cei care au făcut această achiziție au și dus până la capăt lectura dar eu am fost unul dintre cei care s-au bucurat de această carte.

Ce încearcă Precht să facă și de ce mi-a placut?

Precht, care are în spate o pregătire de filosof, filolog și jurnalist, își asuma în această carte un rol de diseminare în masa a filosofiei și științei oferindu-ne legături semnificative, uneori surprinzătoare dar de cele mai multe ori revelatoare între filozofie și neuro-științe, intre Descartes și Einstein,  între creier și conștiință, între fericire și chimie.

Maniera în care face acest lucru este una plăcută, captivantă și pentru ca folosește cu ușurință tehnica povestirii dar și a documentarului modern într-un limbaj accesibil și nepretențios. El vine alături de alți relativ tineri scriitori europeni,  cum ar fi Alain de Botton, să se despartă de un stil academic specific continentului și să abordeze unul mai pragmatic intr-un demers în care scopul educativ este asumat destul de transparent.

Succesul lui Precht vine și datorită modului in care el vine să suplinească lipsurile sistemului educativ prin care toți am trecut.  Abordarea sa nu este secvențială, istorică, ca de nomenclator. El ne ajută sa facem cu ușurință legături între abstractul filozofic cu potențialul sau efect de timorare a cititorului și concretul vieții de zi cu zi.  Este vorba de aplicabilitate, de efectul ”aha”.

Ce este adevărul? Care este un posibil mecanism al fericirii? Conștiința noastră este legată numai de creier? Este clonarea etică?  Ce este demnitatea? Cum gândim și ce este limba?

Daca  întrebări sau teme și în plus legăturile dintre el va incită, va recomand cu căldură această carte.

I Interact with you

Read More

“The Second Book of General Ignorance”

“Tot ceea ce spui poate fi folosit impotriva ta -  pentru ca ‘tot ceea ce stii este in continuare gresit”

Ce poate iesi bun din parteneriatul intre un crainic/producator de radio (John Llyod) si un editor/om de litere (John Mitchison)? O culegere indispensabila pentru anti-snobul sau meta-hipsterul de azi, o aroganta spumoasa si revelatoare la adresa principalelor idei preconcepute si mituri larg raspandite in societate noastra de consum.

De exemplu, stiati ca:

  • Caracatica are doar 2 picioare
  • Molotov nu a inventat ‘cocktail-ul’ pentru luptele de strada
  • Portocalele nu sunt portocalii
  • Liliecii nu sunt orbi
  • Napoleon nu era scund
  • Vikingii nu purtau coifuri cu coarne
  • Diamantul nu este cea mai tare substanta
  • Testosteronul nu te face agresiv
  • Exista meduza care traieste o vesnicie etc.

Daca nu atunci cartea ‘The Second Book of General Ignorance’ este cheia spre cunoastere si incredere in sine nestirbita.

Cartea este scrisa cu umorul si prezenta de spirit a celui care cunoaste fapte – nu e nevoie sa iti tocesti coatele sau sa iti slabesti vederea prin sali de lectura. Iti poti alege subiectul preferat: istoric, geografie, biologie, medicina, literatura etc. si vei fi socat(a) sa afli cat de putine stii.  Dar nu e nevoie sa recunosti acest lucru – citeste aceasta carte si vei putea, in viitorul apropiat, sa transezi rapid si necrutator o dezbatere cu cei care cred ca le stiu pe toate.

Vorba lui Socrate “Ceea ce stiu cu siguranta este ca nu stiu nimic” pare sa se potriveasca in context. Dar si acest citat este mai mult un mit decat un fapt. Socrate  nu a spus (probabil) niciodata acest lucru, iar Platon nu a scris (textual) niciodata aceasta fraza.

I Interact with you

Read More