Archive
Articole Interact

 

“- Cum se numește persoana care vorbește mult și pe care nu o ascultă nimeni?

– Aaaaa, nu știu…

– Profesor!”

Cam așa a decurs o discuție între doi copii de vreo zece ani.

Martoră la acest dialog și… mai de modă veche, am rămas șocată.

Atenție, nu era vorba despre orice copii, ci despre unii deștepți, educați, care învață foarte bine, au mereu replicile inteligente la ei, vorbesc o limbă străină, au văzut deja mai multe țări. În general, știu multe pentru vârsta lor și, oricum, se situează peste medie. Cu toate acestea, pentru că au auzit la școală această ghicitoare “cool”, o repetă cu nonșalanță și cu un cinism periculos, după părerea mea. De ce periculos? Să mă explic. Întâi de toate, pentru că vocabularul pe care îl folosim ne induce un tipar de gândire, ne influențează comportamentul și valorile. Nu insist, cei mai mulți știți prea bine că prin vorbire ne “programăm” gândirea. Mai devreme sau mai târziu, ajungem să credem ceea ce spunem. Iar în cazul copiilor, aflați în plină evoluție, acest lucru este cu atât mai valabil.

Apoi, pentru că este de bănuit că această ghicitoare are un autor matur. Și doar întâmplarea face ca niște copii să o fi preluat spre diseminare și amuzament. Or, eu consider grav faptul că meseria de dascăl „a ajuns de râsul copiilor”, cum s-ar spune.

Între 2013 -2016, am studiat la Insead. Nu există vreun profesor de acolo care să nu mă fi impresionat prin ceva, cât de puțin. Cred că e foarte important să căutăm acel ceva demn de respect la fiecare om cu care intrăm în contact (cu atât mai mult la cei care au studiat mai mult decât noi, au mai multă experiență decât noi). Am rămas în legătură cu câțiva profesori și, de fiecare dată când vorbesc cu Manfred Kets de Vries la telefon ori pe email, când ne vedem la Paris sau Fontainebleau, ori când citesc ceea ce scrie el sau ceea ce publică vreun alt profesor, sunt la fel de impresionată. Oi fi eu din altă generație, învechită… și poate, de aceea, încă mai cred că putem lua ceva din fiecare interacțiune, ne putem lăsa sufletul atins.

Până la urmă, răspunsurile la întrebări de genul “cine ne emoționează?”, “cine ne impune respect?” pot fi un indiciu despre propriile valori.

Citeste mai departe.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Ce este o criză? Un moment de cotitură; un moment dincolo de care lucrurile nu mai merg cum mergeau; este o rupere de ritm după care totul devine diferit.

În 2007, tatăl meu a avut un accident cerebral; fusesem la părinții mei în vizită sâmbătă, totul era în regulă. Am mers și duminică la prânz și am găsit un alt om: tata nu mai vorbea; nu avea vreun alt simptom, dar tăcea și se uita în gol. Viața a fost altfel după aceea…

Astfel de momente există și în organizații. “Accidentul cerebral” poate veni din interiorul sau din exteriorul companiei.

Am trecut, în cei aproape 21 de ani de Interact, atât prin crize venite din interior, cât și prin unele externe. Aș spune că ambele sunt grele. Cele din interior au fost mai surprinzătoare pentru mine și au avut loc mai ales la începuturi. Uneori, nu vedeam ceea ce era chiar în fața ochilor mei. Eram atât de preocupată de clienți, să fac lucrurile să meargă, încât am uitat ce era important: că nu puteam să le fac pe toate de una singură. Am învățat din acele experiențe (sper!).

Au fost și crize determinate de factori externi organizației, cea mai recentă fiind cea din 2009, despre care nici nu știu dacă s-a terminat. Sigur este că lucrurile se întâmplă cu totul altfel, de atunci. Ne-a afectat foarte tare, dar nu pot să spun că m-a surprins. La finalul anului 2007, Interact a organizat un eveniment mare care l-am avut ca invitat pe Michael Porter (profesor de strategie la Harvard). El a spus atunci că s-a declanșat deja o criză în lume, iar ea urmează să ajungă și în România. Nu vedeam atunci ceva concret la noi, dar am ținut minte. Îmi amintesc că am început anul 2009 cu un curs intern de Change Management. Vorbeam atunci, și nu numai, despre necesitatea de a ne repoziționa ca indivizi, de a ne schimba, de a face lucrurile altfel, de a fi mai activi; mi se părea că trebuie să ne comportăm de ca și cum o luam de la capăt cu firma, că trebuia să ieșim mai mult “în piață”, să facem eforturi mult mai mari și să ne așteptăm la mai puține rezultate.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director, Interact

Citește articolul complet aici.

Read More

Intru în biroul managerului și observ cum se uită la ceas cu o mișcare grăbită. Îmi dă mâna, mă invită să iau loc și mă întreabă dacă vreau o cafea sau un ceai. Aleg cafeaua. E o întâlnire de  analiză de nevoi și calibrare a unui program de dezvoltare a competențelor de gestionare a schimbării. Ne cunoaștem de ceva vreme, e al doilea program pe care îl derulez pentru echipa lui. Alte mici gesturi și mișcări îmi dau de înțeles că se grăbește sau că are în minte alte lucruri care îl presează. Bun, începe el, am citit propunerea de curs, mi se pare că atingeți  exact ce îmi doresc și avem nevoie, ce ai mai avea nevoie să știi? Vreau să înțeleg mai multe despre context, despre schimbările din companie. Urmează întrebări standard la care încep să măresc pasul pentru a mă adapta la graba pe care o transmite. Ca să înțeleg și mai bine obiectivele lui, încerc să aflu ce ar vrea să vadă diferit la echipă după derularea programului. Urmează câteva răspunsuri precise și scurte legate de rezistența la schimbare, abordarea schimbării ca proces, atitudini, soluții, feedback etc. Se oprește câteva secunde și adaugă: Ar mai fi ceva, oamenii trebuie să înțeleagă că schimbarea e necesară și inevitabilă și …… Îmi dau seama că pierd puțin din concentrare pentru că e ceva din ce a spus care m-a făcut să tresar și acel ceva îmi răsună tot mai puternic în minte, ca un ecou în crescendo: Oamenii trebuie să înțeleagă! Am mai auzit asta de multe ori de la mai mulți manageri: ”oamenii trebuie să înțeleagă”, ”trebuie”… Cine trebuie? Oamenii, ei sunt subiectul.

După întâlnire am început să analizez ce anume mă frământa și ce îmi declanșase acea reacție.  Auzisem eu expresii cu ”trebuie” de la multe persoane în poziții de autoritate din organizații: Trebuie să înțelegeți, trebuie să faceți, trebuie să terminați! Mai era totuși un ecou care venea mai de departe în timp. Trebuie să mă asculți, trebuie să mănânci tot, trebuie să faci temele! La radio, un cântec mă face să realizez că e ceva mai aproape care poate trezise acele amintiri. The Mono Jacks rulează cu ”1000 de DA”.

Nu mă întrerupe
Nu ești bun de nimic
Nu purta blugii rupți
N-ai înțeles nimic

Nu mă face de râs
Și nu lua notă mică
Lumea întreagă oare ce o să zică?

Nu face prostii
Nu vorbi peste mine!
Nu vorbi neîntrebat
Nu e bine.

The Mono Jacks,din albumul Ușor distorsionat, releasedNovember 3, 2017

„Trebuie” este  poate unul dintre cele mai capricioase verbe ale limbii române datorită ambiguității sale lexico-gramaticale. Nu credeam, totuși, că răspunsul meu ar putea veni dintr-o analiză semantică sau de sintaxă. Am început să mă întreb totuși, dacă, de cele mai multe ori când am auzit expresii similare de la manageri, intenția exprimată în spatele lui ”trebuie” era legată de necesitate, de obligație sau doar persuasiune. Și am ajuns la concluzia că e mai puțin relevant. Din păcate, de multe ori, intenția în comunicare e diferită de rezultat . Contează cum se aude mesajul, iar experiența multora cu ”trebuie” și cu alte imperative sau negații venite de la autoritate a creat un reflex. E ca atunci când, în glumă, cu un grup de adulți, la un curs, folosesc brusc expresia ”scoateți o foaie de hârtie!” și inevitabil apar reacții imediate de la ”ah”, ”oh”, ”aoleu” la zâmbete sau încruntări.  Nimeni nu e impasibil, reacțiile sunt imediate și e clar că amintirile nu sunt plăcute. Reacțiile dispar la fel de repede precum au apărut , evident eu glumeam, iar oamenii revin în prezent.

Există reflexe create de cuvinte, de un anumit ton și de sursă, autoritatea. Iar când aceste trei condiții se întrunesc, într-un ”trebuie” de exemplu ele trezesc stări puternice.

Și cred că mai e ceva. Atunci când ne trezim noi, în poziție de autoritate, când lucrurile se complică, când ne pasă, când ne e teamă, când vrem ca lucrurile să meargă bine sau așa cum credem noi că e bine, parcă începem să cântăm cu toții melodia asta a lui Mono Jacks ca într-un cor în care se aud vocile părinților, învățătorilor , profesorilor sau primilor șefi din viața noastră. Și nu mai e doar despre cuvinte, despre ”trebuie să înțeleagă”, ”faceți cum vă spun eu” sau ”de câte ori să mai zic?”. Este despre poziționare, despre atitudine , despre caracter și despre frici și bariere personale.

Pentru că doar ai citit despre leadership, doar ai fost la cursuri, doar știai de nu știu ce matrice și de ce tip de comportament e necesar în situații specifice și ai ajuns totuși în situația aceea în care te-ai comportat altfel decât știai că e bine, altfel decât ți-ar plăcea să te vezi, altfel decât eroul din cărțile de leadership sau super-părintele din cărțile de parenting.

Și vine un moment în care propriile scuze nu mai țin, nu te mai crezi, nu mai poți să stai. E ne voie să pleci pe acel drum, acea călătorie către sine pentru a te cunoaște, înțelege, vindeca,  schimba.

Anul trecut, noi la Interact ne-am concentrat pe a fi călăuze pe acest drum pe care noi l-am numit ”Journey to Your Inner Self”. Asta pentru că noi credem că e necesar să plecăm din interior către exterior, că a fi lider presupune mult mai mult decât o carte, un curs sau o matrice și că e nevoie de un drum special și nu ușor pentru a face asta.

Un articol de: Lucian Mihai, Trainer, Partner – Interact

Read More

1. Ce este TOYF?

La o primă privire, Think on Your Feet® este un curs de comunicare stucturată și de impact care oferă participanților mai multe tehnici de “ambalare” a mesajului. În esență, însă, el este mai mult decat un curs de comunicare, este și un curs de gândire. De ce spun asta? Fiindcă ce precede mesajul vorbit este informația din mintea noastra, iar o comunicare clară presupune și o gândire clară. Cum spune și motto-ul Think on Your Feet® “Clear speaking is clear thinking’’!

2. In cât timp pot să văd o schimbare în comunicare?

Un lucru pe care îl observăm deseori la participanții de la Think on Your Feet® este faptul că aceștia își însușesc foarte rapid unele tehnici. Prima zi de curs cuprinde multe exerciții practice și ocazii de a transfera tehnicile de structurare a mesajului la activitatea de zi cu zi a fiecăruia. Deja după o primă zi de lucru atât de intensă, se observă o diferență în stilul de comunicare al unor participanți mai ales în ce privește concizia mesajului. E ca și cum a doua zi vin alți oameni la curs, unii care comunică mai clar și mai structurat.

3. Dă-mi un exemplu de cum pot aplica tehnicile Think On Your Feet

Cred că o situație în care ne regăsim deseori este aceea în care trebuie să ne prezentăm în fața unor oameni noi, fie ca suntem la un training, la o conferinta sau la un eveniment. Poate că nu avem neapărat un discurs pregătit pentru astfel de situații și suntem nevoiți să improvizăm, riscând să spunem fie prea puține lucruri, fie prea multe. Într-o astfel de situație putem alege sa ne prezentăm folosind trei locuri esențiale în care am câștigat experiența profesională: la facultate, la primul job și în compania în care lucrăm în prezent, adăugând un exemplu la fiecare loc în parte. Astfel, auditoriul urmărește ușor un mesaj bine structurat, vizualizează locurile enumerate și rămâne cu o idee clară asupra unui subiect complex. Și uite-așa am folosit una dintre tehnicile Think on Your Feet® :)

4. Dar stilul meu de comunicare e ceea ce mă face special, de ce aș comunica mai structurat?

Cred că într-un mod paradoxal, structura este acel element din comunicare care oferă și o mare libertate. Odată ce am fixat clar niște piloni principali ai mesajului, putem adăuga exemple, metafore și detalii care dau culoare informației și o fac mai autentică, fără a risca însă să pierdem ideile principale, la care ne ne putem întoarce oricând. Avem o hartă în față cu niște obiective clare, însă suntem liberi să alegem ce drum dorim de la un obiectiv la altul.

 

Un articol de: Miruna Neacșu, Trainer Interact.

Read More

Experiența de trainer schimbă foare multe percepții – despre lume, despre oameni, despre lucrurile pe care crezi că le cunoști. Cea mai de preț „achiziție” este atunci când vezi că, punând limba într-un context foarte practic, ea depășește comunicarea de informații, devenind un instrument foarte util în colaborarea performantă din cadrul companiei sau se transformă într-o punte comună cu partenerii de afaceri.

În epoca poliglotismului mondial și a organizațiilor transnaționale, stăpânirea mai multor limbi străine este decisivă în contextul business. De la simpla citire a unor e-mail-uri, la a înțelege care sunt implicațiile culturale în modul de lucru al unei companii sau al unei echipe, foarte multe detalii sunt filtrate de limba în care comunicăm.

Trebuie sa fim conștienți de limitele limbii pe care o vorbim sau pe care o învățăm și, mai ales, la regulile care au un impact imediat în stabilirea relațiilor interumane. Un exemplu foarte clar, pe care adesea îl întâlnesc la cursurile de limbi străine (și mai ales în predarea limbii române ca limbă străină), este acela al folosirii cuvântului „dumneavoastră”. Folosirea acestui cuvânt nu implică doar cunoașterea unor reguli gramaticale, ci și înțelegerea raporturilor pe care le stabilești cu cei cu care interacționezi.

Ce numim „întâlnire de afaceri” și ce înseamnă „ședință”? De ce să folosim „pourrais-tu” în loc de „peux-tu”? De ce întâlnim „could/should/would” și care sunt micile (dar importante) diferențele de sens între cuvinte asemănătoare din limbi diferite? Știați că „pénible” în franceză înseamnă ceva este făcut cu mare dificultate, că necesită un mare efort pentru a fi făcut? Dacă însă traducem „travail pénible” în limba română folosind același cuvânt, s-ar putea ca noul sens, pe care noi nu îl cunoaștem, să provoace neplăceri interlocutorului nostru.

Acestea sunt doar câteva exemple pentru a susține acest adevăr de necontestat – că a comunica în mai multe limbi în business implică mai mult decât simpla lor cunoaștere; să folosești o limbă străină înseamnă să îi cunoști și micile detalii, dar să fii și conștient de psihologia vorbilor ei nativi. Iar a putea comunica într-o limbă comună cu partenerii și colegii nu poate decât să înlesnească înțelegerea comună a unor aspecte importante și să dezvolte capacitățile de lucru.

 

Un articol de: Simona Noapteș, Trainer Interact.

Read More

De multe ori, învățarea unei limbi străine poate părea o misiune dificilă – mai ales în contextul business, când folosirea pare mai rigidă, mai exactă și este, fără îndoială, foarte importantă în ducerea la bun sfârșit a unor sarcini. Lipsa timpului necesar sau piedicile pe care ni le punem singuri în acest demers (spunându-ne că ne lipsește „talentul” sau crezând în mitul că numai copiilor le este la îndemână să învețe o limbă nouă) ne pot descuraja. Ținând cont că acești dușmani nevăzuți există și diferă în funcție de fiecare, în cele ce urmează vom vedea care pot fi prietenii noștri în învățare.

MOTIVAȚIA – deși pare lesne de înțeles că aceasta există, de vreme ce suntem puși în situația de a urma un curs de limbă străină, motivația trebuie pusă mereu în prim-plan. Nu trebuie să uităm care este interesul nostru principal sau care este nevoia care ne-a adus în acest punct. Fie că este o curiozitate culturală care ne și ajută să lucrăm mai bine în echipa din care facem parte sau să comunicăm mai bine cu diferiți parteneri sau colaboratori, fie că avem o nevoie imediată de a utiliza noua limbă într-un scop foarte precis și tehnic, motivația trebuie să fie fundalul pe care se desfășoară toate eforturile noastre.

FII CURIOS – să ne întâlnim constant cu limba străină pe care dorim să o învățăm este unul dintre cele mai importante lucruri. Să ne gândim la limbile străine pe care le știm deja – a fost mai ușor să le învățăm dacă am trăit o perioadă în altă țară, dacă am văzut filme, dacă am citit ziare sau articole, dacă am folosit-o pentru comunicarea cu prietenii noștri. Chiar dacă expunerea la limba pe care o învățăm nu este una impusă de contextul în care suntem, noi putem să punem la cale și singuri „întâlnirile” cu ea – văzând filme, ascultând radio sau muzică, citind articole sau pur și simplu setându-ne telefonul mobil în limba respectivă. Aceste lucruri mici ne vor crea anumite scurtături de care avem nevoie în contexte foarte specifice și ne vor asigura o învățare constantă și practică. Și nu uita, fiecare zi e importantă.

ÎNDRAZNEȘTE – fii curajos! Fii curajos să folosești ceea ce înveți. Nu lăsa ca informațiile să fie doar un manual de bune practici pe care doar le cunoști în teorie. Pentru a deveni din ce în ce mai sigur în vorbirea unei limbi străine trebuie să o folosești cât mai mult – să produci chiar tu comunicare. Nu te feri de greșeli – ele există; și pentru a le diminua trebuie să le cunoaștem, să fim și conștienți de ele. În plus, este mult mai ușor să corectezi „pe viu” anumite erori. Învățarea unei noi limbi trebuie să ne aducă noi posibilități de a comunica mai eficient și mai complex; și nu de a produce frica de comunicare. Vorbește cu prietenii, cu colegii, cu trainerul tău. Important este ceea ce dorim să transmitem și să folosim limba în acest scop – iar pentru a face asta din ce în ce mai bine trebuie să îndrăznim.

#KNOWYOURSELF – cunoaște-ți stilul de învățare. Fii conștient de ceea ce te interesează și folosește asta în beneficiul tău. Pentru a face progrese trebuie să știi care sunt cele mai bune metode prin care înveți ceva. Dacă ai o memorie vizuală, poate că organizarea cuvintelor sau diferitelor forme gramaticale pe culori te poate ajuta să reții mai rapid. Dacă ai o memorie auditivă, să asculți muzică sau să vezi filme poate să funcționeze mult mai bine pentru tine. Fiecare dintre noi este diferit – iar pentru a ne dezvolta trebuie să ne cunoaștem punctele forte, să ne folosim de aptitudinile noastre, să ne punem în valoare capacitățile. Nu ignorați însă slăbiciunile – și ele sunt importante pentru a ne crea un stil de invățare și pentru a face alegerile potrivite.

FII RĂBDĂTOR – uneori, învățarea unei limbi nu este atât de ușoară pe cât ne așteptăm să fie. Iar acest lucru nu depinde doar de noi, ci și de complexitatea limbii pe care ne dorim să o învățăm. Răbdarea și organizarea parcursului învățării sunt foarte importante. Pas cu pas, de la simplu la complex, într-un timp pe care noi îl putem controla, dar cu care trebuie să avem și răbdare. Dă-ți timp să înțelegi și să asimilezi, dă-ți timp să greșești și să corectezi, dă-ți timp să exersezi și să te distrezi.

 

Acestea sunt doar cinci dintre activitățile care ne pot deveni prieteni în demersul nostru de a învăța o limbă străină. Ele pot fi foarte diferite în funcție de fiecare dintre noi. Motivația este combustibilul nostru pe acest nou drum. Curiozitatea și exercițiul ne pot fi instrumente foarte utile, iar curajul și răbdarea trebuie să lucreze împreună pentru a depăși micile piedici. În cele din urmă, ceea ce Albert Einstein a spus despre viață, se aplică și în cazul nostru…învățarea unei limbi străine este ca mersul pe bicicletă – pentru a-ți păstra echilibrul, trebuie să continui să pedalezi.

 

Un articol de: Simona Noapteș, Trainer Interact.

Read More

Îmi amintesc că, pe vremea când predam cursuri de limbi străine, venea din când în când vorba despre comunicarea scrisă. De fiecare dată când propuneam un exercițiu de acest gen – fie el e-mail, propunere sau raport – se găsea de obicei câte un participant care să îmi spună ”Și până când trebuie să facem compunerea?” Ceea ce ne arată un anumit tip de raportare la comunicarea scrisă, influențată de exercițiile sterile pe care le făceam la școală.

Știm cu toții însă că scrisul face parte din viața noastră profesională și, mai mult, este o componentă importantă a cărții noastre de vizită. Așadar, vă invit la o scurtă reflecție, pornind de la două aspecte, zic eu relevante – ce înseamnă comunicarea eficientă în scris și care este limba și cultura în care scriem? Așadar, iată câteva posibile puncte de plecare:

 

 

Ce înseamnă comunicarea eficientă în scris?

  • Scrisul este un mediu mai formal, deci atenție la ”scurtăturile” pe care ni le permitem. De exemplu, dacă într-o discuție față în față sau la telefon putem glumi cu mai multă ușurință sau putem folosi un limbaj mai colocvial, în scris același lucru poate da naștere la interpretări greșite și poate ofensa grav.
  • Grija față de gramatică, ortografie și punctuație este la fel de importantă ca grija față de imaginea noastră. La fel cum suntem atenți la ce purtăm și la aspectul nostru fizic, ar trebui să fim atenți și la cât de corect și îngrijit ne exprimăm în scris. Gândiți-vă că destinatarul mailului nostru își formează impresia despre noi doar pe baza cuvintelor, așa că, indiferent de limba în care scriem, este important să o facem corect.
  • Și în scris se aplică principiul ”less is more”. Din nou, indiferent de limbă, o frază scurtă și clară transmite mult mai bine mesajul. Sigur că nu ne vin întotdeauna cuvintele cele mai potrivite din prima, de aceea experții recomandă să scriem o versiune brută și apoi să edităm, într-o etapă separată, oricât am fi de tentați să corectăm din mers.

 

Care este limba și cultura în care scriem?

Merită să investim puțin timp în a cunoaște cultura partenerilor noștri – ce trăsături are ea? Ce tip de comunicare preferă? Mai direct sau mai indirect? Olandezii sunt direcți și tind să interpreteze cuvintele literal. Englezii sunt mai indirecți și folosesc multe cuvinte care îndulcesc mesajul – verbe modale, conectori care reduc din tăria termenilor. Francezii tind să se exprime mai formal și sunt mereu atenți la politețe. Americanii subliniază mereu feedbackul pozitiv. Spaniolii traduc înclinația lor spre socializare și în scris.

În funcție de limba în care scriem, putem să ne dezvoltăm capacitatea de a ne exprima cu mai multă naturalețe și în concordanță cu cultura interlocutorilor noștri. Este posibil ca acest lucru să presupună un efort, deoarece trebuie să ajungem la un nivel bun sau foarte bun în limba respectivă. Dar este o investiție care merită făcută, pentru că de foarte multe ori comunicarea scrisă în engleză/franceză/spaniolă/germană este singurul canal prin care putem să ne facem treaba, pe de-o parte, și putem să ne facem cunoscuți, pe de altă parte.

 

Un articol de: Alina Doica – Trainer/Business Associate, Interact

Read More

Nebunul care îi așeza regelui oglinda în față. Fiecare lider are nevoie de nebunul personal

“Vă amintiți că regii aveau un nebun care le punea mereu oglinda în față? Cu cât sîntem mai sus, cu atât avem nevoie de o oglindă, iar un coach poate face asta, dacă alegi o persoană care are și cunoștințele și experiența necesare.Vorbeam zilele trecute cu un client mai vechi de-al meu. Acum vreo 7-8 ani am făcut coaching cu el; am lucrat un an cu regularitate; rar s-a întâmplat să amâne vreo sesiune; întotdeauna și-a făcut temele, a citit ce îi recomandam, a ascultat ce îi propuneam, aplică la job ce discutam, apoi îmi dădea feedback.
Acum vreo trei ani, când avea un alt rol în aceeași organizație, mi-a spus că ar mai vrea să facă un program de coaching. I-am recomandat să meargă la una din școlile de business mari din Europa, ca să vadă și alți oameni, să afle despre alte experiențe, industrii, să se compare.La întoarcere era entuziasmat de experiență; s-a bucurat să vadă cât de multe știa de fapt din interacțiunea noastră; a căpătat mult mai multă încredere în el, și-a validat multe ipoteze.Aseară m-am simțit mândră că îl cunosc – nu doar ce știe, dar și cum gândește, cum vorbește, nivelul de energie și pasiune emanat arată că e oricând pregătit să devină Country Manager.Ce m-a impresionat în mod special era cum spunea că și-a dat seama că e responsabil de trei arii mari: oameni, strategie și execuție. Dar cel mai important aspect este să aibă oamenii potriviți, care știu ce fac, sînt responsabili și dedicați – iar celelalte două vor veni de la sine.Ce mi-a demonstrat acest client este că are ceea ce numesc „learning agility” (capacitatea de a învăța din experiență rapid; capacitatea și dorința de a învață în fiecare zi de la ceilalți, fie ei șefi, colegi, furnizori, clienți, jurnaliști etc; are puterea de a pune sub semn de întrebare starea curentă; a învățat să fie confortabil să fie în disconfort).

Citeste mai departe.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Descoperire de sine, workshopuri de dezvoltare personală, meditații, călătorii inițiatice, experiențe temerare care ne schimbă aproape complet setul de valori și, implicit, viața…

Curajul, hotărârea și răbdarea sunt esențiale în explorarea de sine


 Georgeta Dendrino (foto) crede că în astfel de situații, când ai ajuns la răscruce și nu prea știi pe ce drum să mergi (sau când te-ai decis, dar ai nevoie de sprijin), e bine să lucrezi cu cineva care a trecut prin diverse situații, care a văzut mai multe în viață, care a învățat foarte mult el însuși. „Persoana cu care alegi să mergi nu trebuie să îți spună din cărți una-alta, nu de teorii ai nevoie atunci. Ai nevoie de un om care să te ghideze în acțiunea ta, care să îți fie partener de gândire, care să te susțină în identificarea «temelor tale fundamentale» (Core Conflictual Relationship Themes), a nevoilor tale mai profunde. Sunt aspecte care nu ies la iveală cu un simplu test; teatrul nostru interior nu poate fi înțeles, deslușit, decât de cineva care știe să ne ghideze. Însă pentru a face acest demers, e nevoie de experiență de viață, de business, studiu foarte mult și lucru cu tine însuți în primul rând,” spune managing directorul companiei de training și consultanță Interact.

Citeste mai departe.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More

Singurătatea liderului de cursă lungă

 

    Georgeta Dendrino (foto), managing director al Interact, companie de training și consultanță cu o prezență de 20 de ani pe piața din România, spune că, în ultimii ani, a auzit foarte des oameni spunând că vor să facă și altceva. „În general, sunt oameni care au lucrat ani buni într-o multinațională și care, la un moment dat, vor să schimbe, vor să devină propriii șefi. Ori vor să dea ceva înapoi comunității, să ajute, să își lase amprenta într-un fel. Sau au o senzație tot mai adâncă de singurătate și atunci se implică în mai multe proiecte, în mai multe activități extra-job.” Georgeta este absolventă a programului Executive Master in Coaching and Consulting for Change de la INSEAD. Pe lângă implicarea sa în proiecte de dezvoltare și implementare a strategiei, ea oferă programe de executive coaching pentru clienți, așadar se confruntă deseori cu acest fenomen de „turning point”. „Vorbim, de fapt, despre niște anxietăți existențiale ale oamenilor (femei sau barbați). Prima e libertatea – toți vrem să avem mai multă libertate; mulți lideri visează să fie antreprenori, dar acest vis planează undeva în mintea lor pentru mult timp. Iar această nevoie nu e specifică doar României, este a liderilor la nivel global. Apoi e teama de singurătate – omul este un animal social; nu ne place să fim singuri. Liderii însă sunt foarte singuri. Nevoia de a face o diferență, de a ne aduce contribuția la ceva mai valoros, mai consistent, de a lăsa ceva în urma noastră ne face să căutăm mai adânc în potențialul nostru. Alte persoane vor să dea ceva înapoi altora, să ajute și atunci se implică sau întemeiază ONG-uri, merg să țină cursuri pentru copii, adolescenți, studenți.”

Citeste mai departe.

Un articol de: Georgeta Dendrino, Managing Director – Interact

Read More